Intind mana, imi pare bine!
Mi-e strain totul pe aici. Nu cunosc pe nimeni, nu vorbesc cuiva anume. Si totusi, vreau sa ma insir, exact ca gramada de bobi pe care am ales sa nu o cultiv. Nu ca blogul ar fi un must al vremurilor noastre sau ca as ramane in urma celor care si-au creat unul. Nu vreau sa-mi fac nici reclama, ci doar sa impart. Pentru ca sunt convinsa. Convinsa ca ce traiesc eu, traiesti si tu, ca ce ma enerveaza pe mine, te supara si pe tine. Pentru ca sunt convinsa ca atunci cand n-am cui vorbi si mi-e dor, o pot face aici. Pentru ca am alaturat cuvinte in mici scrieri, cuvinte atat de usoare incat voi, oamenii cu multe pe cap uitati sa le rostiti, uitati sa le cititi cand sunt gratis. Am convingerea ca intr-un timp sau anotimp si cei tari si reci si duri se vor opri macar un minut sa sa se adune intr-un soi de intimitate a altuia. Atat cat se poate.
Loading ...
Danniel a spus:
Si totusi ai ales un drum care nu e tocmai roz, pantru ca fiind in fata esti mereu in bataia pustii, unii te aclama pe cand alti stiu doar sa dea cu piatra.
De aceea iti urez succes, sunt convins ca vei avea.