Tu, lume…
Lume murdara, te speli in jigniri si nu-ti pasa ca minti mai rau decat atunci cand crezi. Invingi cu pacate, te indoi in viclenii, te spasesti in invidii si sfarsesti in regrete. Te doare-n orgolii, ca atunci cand furtuna doare-n frunze. si chiar de-ar fi sa crapi de rusinea neadevarului virgin, tot ai minti, pentru ca esti LUME. Lume patata, lume alba, piele pisctata, lume suflata. Lume de un an, un timp, un anotimp. Nu se sfarseste nici in stanga, nici in dreapta. un cerc al dependentei de infinit. Lume buna, lume rea te sperie apocalipsa sau sfarsitul oficial? Lume imprastiata, te-am auzit, vazut, simtit asa mofturoasa cum esti si stiu ca n-ai sa pieri pentru ca zilnic, sute de ochi se deschid spre lumina gangurind viitorul tau. Iar si iar…



