Mami, Dumnezeu vrea bani?
Nu ajung la El, pentru ca sta bine ascuns in poluarea ce a negrit toti norii. As vrea sa-i spun „Atat!”, dar in fata Lui, ordinele mele par de branza, pentru ca nu sunt sef. Am inteles ca nu tine audiente, desi lumea i se adreseaza pana si pe hartiute. De aceea nici nu indraznesc sa il intreb ce culoare au visele si daca dragostea e incaltata cu pantofi rosii, captusiti cu catifea. Si daca i-as lua un interviu? Nu, sigur L-as certa. L-as mustra pentru ca se joaca. Oare, mami, Dumnezeu vrea bani? Nu? Atunci de ce pentru a pastra flacara unei vieti e nevoie sa platesti in euro? Dar spune-mi, de ce nevinovatii pierd in fata dreptatii, fiindca nu au cu ce sa plateasca? Dumnezeu e si el corupt? Ca sa impresionezi intr-o prietenie de ce trebuie sa cumperi lucruri de la magazin? Dumnezeu cere TVA inclusiv pentru iubirea sfanta? Si daca esti falit, pentru ca asa te-ai nascut, poti face împrumut la Dumnezeu? Conditia e sa ramai restantier o viata sau sa ai datorii cu o viata mai putin achitate? De ce azi trebuie sa cantarim mai intai portmoneul, inainte de a aduce pe lume un inger? Dumnezeu percepe impozit pe inocenta? De ce oamenii nu se mai pot revedea cand pribegesc manati de foame prin strainataturi? Dumnezeu e cel mai scump vames? Probabil ca va trebui sa mor ca ajung la El si sa Il siluiesc a-mi raspunde, chit ca nu ma voi umple de parfumul Raiului. Dar poate asa vor afla si altii daca Dumnezeu e bancher, daca poarta o masca de fier, daca poate fi si el cumparat. As prefera insa, de dragul celor ce le-am platit, sa-mi dea o chitanta. Daca nu, Îl acuz de evaziune fiscala in numele celor care ani la rand si-au vandut sau amanetat pana si inima pentru a acoperi pretul Bursei din Ceruri. Probabil ca si gandul asta de acum, ma costa…Numai ca eu nu m-am imprumutat, nici macar in numele altora, ci i-am platit in avans cu truda. Ca sa nu-mi puna Dumnezeu ipoteca pe suflet.
Loading ...
