Gramada de bobi

Greu de infrant

Regret ca n-am regretat mai devreme. Regret ca nu am taria de a recunoaste cu voce ca regret. Regret ca am unele constatari. Regret ca am presimtit prezentul si nu am dat importanta atunci. Regret actualul cu toate scenariile sale pe care le pot cataloga, chiar daca acel cineva are impresia ca inca nu ma prind. Regret ca sunt destule zile in care sufletul meu isi tine respiratia si ca sunt prea putine cele in care adoarme nestrans. Regret ca nu m-am vindecat de naivitate si ca acord credit fara dobanda unor persoane care mi-au dovedit de atatea ori ca stiu cel mai bine sa dezamageasca. Regret ca mi s-au inchis unele orizonturi si ca lanturile care m-au prins sunt prea otelite ca sa vreau sa le rup. Regret ca n-am ascultat o vorba batraneasca pe care am considerat-o chiar ridicola. Regret ca inca nu am intalnit omul care sa ma accepte asa cum sunt, care sa-mi aprecieze calitatile si, asa cum spune un citat celebru, sa ma iubeasca cand gresesc pentru ca atunci am mai multa nevoie. Regret ca am semnat un act, in care pur si simplu am acceptat sa ma cunun cu singuratatea intruchipata intr-un corp, azi destul de strain. Regret ca nu sunt un om rau care sa insele, sa pizmuiasca, sa nu ierte, sa nu creada in a doua sansa. Sau a treia. Ori a patra. Nu mai stiu numarul. Regret ca atunci cand privesc anumiti doi ochi nu reusesc sa imi vad bine fata, fiindca ei ma oglindesc ca pe un nimeni, condamnat sa suporte probabil orice, infinit si oriunde. Regret ca in cel mai important moment al vietii mele am fost prost inspirata si regret ca astfel le-am permis altora sa-mi reproseze acest lucru. Regret ca intr-o boema zi de toamna m-am lasat pacalita si, desi nu mai vroiam sa continui, m-am dus la intalnire. Regret ca a venit in intampinarea mea, cand putea ramane departe. Regret ca de cand nu mai suntem singuri a fost unica persoana care nu m-a sprijinit, ba chiar cea care mi-a facut cele mai mari greutati. Regret ca mi-am promis sa nu duc o viata dubla, desi puteam fi iubita cu adevarat asa. Regret ca nu mai pot rade ca inainte, ca nu a meritat sa renunt la copilaria mea insuficient traita. Regret ca nu reusesc sa-i fac pe oameni sa inteleaga ca lipsa de educatie, ca banii si falsa putere nu vor inlocui niciodata familia. Regret ca nu sunt destul de puternica sa nu mai plang, regret ca regret poate prea mult pentru ultimii 24 de ani. Regret ca sunt suficient de rationala sa inteleg ca alt drum nu poate fi parcurs, ca situatia nu va deveni mai buna, pentru ca nu cred in schimbarea tardiva a semenilor. Regret ca sunt mult prea idealista pentru lumea in care traiesc si ca materialistii nu platesc de ajuns pentru ambitiile lor. Cel mai mult regret ca nu pot sa nu mai exist, desi asa as aduce bucurie celor ce ma privesc ca pe o chiriasa a universului pe care l-am construit cu dragoste. Candva. Regret ca regretele mele nu dor pe cine trebuie, regret ca n-am regretat mai devreme si ca pentru asta voi regreta toata viata…