Chemarea strainului
Buna, strainule!…Sunt eu, cea de care te-ai impiedicat. Azi miros a hartie arsa, pentru ca am luat foc de dor. Buna, strainule…Sunt fulgerul care ti-a prevestit furtuna…Sunt primavara in care soarele a uitat sa –ti zambeasca. Sunt noaptea cea mai lunga in care tu ai cautat lumina…Buna, strainule…Sunt ferestra pe care ai uitat sa o inchizi…Sunt doar nebunia pe care nu o mai suporti si fulgul de nea care miroase a bucurie de ocazie. Sunt puful de papadie care iti astupa respiratia de om grabit, dar, buna, strainule ! Stii…Sunt aripa de care ai nevoie sa zbori…Sunt asemeni unui nor care parca sta sa planga…Sunt fiorul care te gadila enervant si de care nu poti sa scapi. Buna, strainule…sunt intrebarea la care nu vrei sa gasesti raspuns…Daca sunt o lacrima de-a ta va trebui sa ma stergi ca sa nu mai curg siroaie pe tine. Daca sunt un gand, va trebui sa ma ignori ca sa nu te mai bantui. Daca sunt o adiere de vant va trebui sa mergi contra mea ca sa nu te mai pot mangaia. Si daca sunt o pietricica uitata intr-o groapa da-mi un sut ca sa nu-ti mai stau in cale. Sunt impulsul care te invita sa dansezi ca si cand nu ar fi nimeni sa ne priveasca…Sunt soapta care te indeamna sa canti ca si cand nimeni nu te-ar auzi…Sunt strigatul care iti aminteste sa iubesti fara suferinta si sa traiesti ca si cand ai respira ultima clipa. Si daca nu as fi toate astea as fi eu, cea care te vegheaza pe tine…cea care desi stie ca o minti frumos, recunoaste ca te crede…sunt cea care stie cum e sa doara…si sa priveasca din umbra…Buna, strainule !
Loading ...
