Burduf cu suflet
Probabil ca sunt inghesuite. Da, exact ca buzele legate de-o soapta. Isi dau emotii care mai de care, caci doar si-or face loc. Fericirea se cearta cu tristetea, tristetea se ghionteste cu frica, frica se inseala cu dorinta. Habiteaza toate, intr-o mica desaga, insa niciodata n-au format o familie. E ca o verigheta ce o pui pe deget. Simbolizeaza sigur casatoria, nu si fericirea. Cand sacul explodeaza, necarpit, olecuta blonavior si netratat decat de vreme, poti spune ca exista doar niciodata si nu totdeauna. Pentru ca nu poti pastra pe cineva pentru totdeauna, insa poate pleca si nu se va mai intoarce niciodata. Chirias spulberat in propria viata. De toate cele care vin si pleaca, de toti cei care trec si uita sa ramana. De acea fericire pe care o pui mereu la indoiala, de acea tristete pe care nu o poti scoate din meniu. De acea frica ce nu-ti mai e straina, de acea dorinta pe care ai uitat-o intr-un parc. Burduf cu suflet. Iradiat de ce nu vede, imbatranit de ce a cunoscut. Poate plictisit de ce va urma. Burduf cu suflet, 90% apa asigura scufundarea. In ce vrei tu. Intr-un pahar cu vin rosu, intr-un spumant de baie cu portocale, intr-un gand ratacit, intr-un vis aproape. O sa te invat totusi sa legi burduful la gura. Sa-l desfaci numai cu grija, cand simti ca trebuie sa-i lasi vreun sentiment la plimbare spre burduful altuia. Ai grija ca burduful de destinatie sa nu fie inchis. Nu toate se reintorc la adresa de expediere, nu-i sufletul chiar ca o posta, cum nici burduful nu-i neaparat un sac de lux…
Loading ...
