Gramada de bobi

Vidul aromei de tristete

Ce e un vid? E ceva care sta asa. Sa nu intre nimeni, sa nu deranjeze aerul. Ca o fortareata, absurda si comuna, interzisa oricarui microb, oricarei tentative. Cunosti ce troneaza in vidul acela. Aroma de pui, de leguma, de dulce, de tristete. O banuiesti, dar nu o simti. Pentru ca vidul e vid, iar tu nu mai ai acces. In vidul tristetii, in balonul incolor, inodor, toate cele adunate si inchise se osifica. Sau, nu stiu, mor si se conserva. Un vid capsat in ani, de care nu povestesti, deoarece ai avut impresia ca ai intepat zdravan pentru o gura de oxigen. Te minti doar si te surprinzi atunci cand iti dai seama ca nu mai intra nimic, ca nu te mai atinge, ca nu te mai doare, ca nu mai poti sa plangi, pentru ca ai uitat sa razi. Vidul tau, secretul fata de ceilalti. Un secret barfit si nedovedit, doar de tine stiut, exact ca taina unei spovedanii. Poate e mai bine ca vidul sa ramana asa. Caci daca ar turba asemeni unui vulcan, larva lui te-ar transforma intr-o pulbere de om neimplinit. Stai si te gandesti…Daca eu sunt vidul ? Cum ma acopar, cum ma sparg ? Cum ma tainui, cum sa mai iubesc ? N-ai cum. Nici asa, nici asa. Pentru ca in vidul tau sunt urmele proaspete ale celor care si-au spalat bocancii in curatenia credintei tale, sunt cei care ti-au promis de atatea ori si te-au mintit prea des, sunt cei care te-au sagetat cu zambetul pe buze, sunt cei care te-au silit, te-au fortat, te-au uitat, te-au inlocuit. Vidul tau paralitic care creste s-a imbogatit de toate deciziile gresite pe care atunci le-ai crezut potrivite, de toate gunoaiele cu care ti-ai tapetat inima anti-suparare, de toate gandurile pe care n-ai reusit sa le impartasesti, pentru ca acel cineva ti le-a contestat inainte de a le cunoaste. Din vidul asta mai lipseste ceva. Cred ca frica de el, ca de o boala canceroasa. Nu il poti opera, nu exista medici pentru asta. Daca l-ai extirpa ar ramane o groapa care s-ar umple la loc. Exista spaima ca maine pleci si il iei cu tine, ca e greu si nu il poti naste, ca nimeni nu stie de el, pentru ca nu poate fi carat in doi. Acestui vid i-ar veni de hac, acela cu un ac. Acela care poate sa intepe in locul tau, sa descurce gogoloiul, sa arunce ce-i stricat, sa vindece tot ce ar mai avea sansa. Am furat acum o saptamana un set de ace. Sunt intr-o cutie de plastic. Dar mi-e teama ca daca imi intepi vidul, te pricepi sa il cosi. Firele strang, nodurile dor.