Vartej boem
Boem si inundat. Ca o sita coclita ce a cernut nisip, pentru a pastra aurul. Un acrobat hamesit de rotatiile unui cerc. O vaie poate prea plata, prea des inundata. O boare calie, impotmolita intr-un
gand plesuv. Un pic de dor halucinant, ding-dong-ul cristalin al ceasurilor marturii. Ceara rasucita-n culori, maci rosii intre loturi aurii. Vartejul nu cred ca spala teama. Ci doar te impinge sa o simti la maxim, pana refuzi sa te mai feresti. Atunci, il iei in brate cu toate consecintele si pedepsele sale. Urme pe tarana, punctate de fire de apa dulce. Gandurile zboara prea incurcat ca sa le ordonezi in forma unei prazi. Vartejul se leaga in locul in care ai lasat destule nimicuri pentru a crea Ceva. Totusi, fericirea nu e pentru toti ca noi, ori noi nu suntem momentul ei. Nu stim ca promisiunile au un termen de valabilitate. De aceea, evitam sa le atasam o data. Asta ar trebui sa nu le anuleze. Ci doar sa le amane. Pe un portativ incompatibil cu un sunet spart. Un vartej inchis in stup,unde mierea e doar un adeziv pentru noptile pierdute, pentru armele predate. Pentru toate visele ce le sufoci in pumn, pentru cea mai dulce si amaruie pasiune. Acelasi vartej boem te colinda sezonier. Pe mine in septembrie. Pentru ca sunt prinsa il el cu toate promisiunile, cu toata iubirea.
Loading ...
