Casa de acasa
Umbra gandurilor nu te paraseste niciodata. Vine si pleaca doar. Ca o trasura condusa de inorogi in culoarea unui zavoi curtat de licurici. Numai visandu-te pot trai frumos, pot cuprinde nelinistea din zori si pacea din amurg, intr-o privire. Casa de acasa e lumina din felinarul mintii, cu care te gasesc prin intuneric. Casa de acasa e seara albastra in care de vei plange, sa-mi spui. Sa plang cu tine. Fara a te mobila cu lunga calatorie a timpului, ai fi doar un coltisor de tristete in care m-as sufoca de dor. Casa de acasa. Un cub de beton in care ai incuiat prostiile, strengariile, jucariile, catelul, soaptele si institutia zilei de reintoarcere. Casa de acasa. Un ravas presarat cu scortisoara, care geme dupa o coarda de chitara. Casa de acasa. Livada pictata in aburul cafelei, unde curajul e mai adevarat, mai intens, mai profund. Campul lila cu levantica in care nu te pierzi, cand busola a obosit. Casa de acasa. Odaia in care mor pentru mine ca sa traiesc pentru tine. Vaporul care nu ancoreaza pe timp de furtuna. Casa de acasa. Cratima dintre doua cuvinte de abecedar. O ambasada personala din care adesea trebuie sa te expulzezi spre un port ce nu-l cunosti. Casa de acasa inseamna pervazul de pe care gugustiucii ingheata ciugulind firimiturile tale de paine. Inseamna seiful in care orice confesiune ai ascunde, nu m-ar face sa te pastrez mai putin. Ci sa accept tot ce n-ar trebui sa accept. Sa indur tot ce n-as putea indura. Casa de acasa inseamna ca lupti sa ma iubesti. Casa de acasa. Cheia de care atarna ocolul pamantului. Te astept la casa de acasa. Unde nu suntem noi. Ci noi toti.
Loading ...
