Fluturi de hartie
Ma cutreiera fluturi. Au scapat dintre pereti de turta dulce. Ma colinda fluturi de matase, gogosi ce se zbantuie intr-un tot din care nu lipseste nimic. Ma zvacnesc fluturi ce incaiera cu aripile un fir de nailon. Ma zaharisesc fluturii ce se-mbulzesc in mine adulmecandu-ti urma. Ma absorb fluturi. In vopseaua lor, furata din curcubeu. Ma imbraca fluturi. In panza de vanilie, in mar cu scortisoara, in anason si borangic. Ma devasteaza fluturi. Ca pe o sageata indoita de slabiciunea arcului ce o cheltuie, lansand-o. Ma emit fluturii tai. Ca nufarul gelos pe un lotus. Ma imprastie fluturii. Ca pe o torpila cu traiectoria needucata. Ma imbratisez cu fluturii. Cand cade fisticul de pe ei, cand ii cocoloseste greutatea unei raze de lumina. Ma uit cu fluturii pe bratele somnului. Ca o lumanare creata, impinsa pe un lac. Ma domina fluturii. Ca un atac dulce, ca un vagon aglomerat. Fiecare fluture e un decupaj al rolei de hartie. Fiecare fluture ma urmareste precum conturul un cerc. Pentru ca panglica plapanda ce inchide usa Raiului prosteste toate traseele mele. Iti restitui toti fluturii ce ma cutreiera. Pentru a ierna intre acei pereti. Numai ca turta dulce esti tu. Nu azi. Mereu.
Loading ...
