Dulce virus de Noiembrie
Te ating cu un deget. De la radacina firului de par, cobor pe bulevardul independetei creionat de umerii tai. Cad neglijent pe bratele tale si sper sa nu ai bagaje, geamantane dintr-un voiaj necunoscut. Fac scandal ca plonjonul unui strop de apa, intr-o balta tulbure. Sunt in gara in care va stationa Dulcele Noiembrie. Langa peronul 11. Ca o babuta incapatanata, nu va sta prea mult, caci iarna il imbolnaveste. Dar, oricum, e virusat. A molipsit iarba de rugina, arzand-o ca un dragon indragostit, a dezbracat toti pomii, aplaudand nuditatea de sub balconul cerului. A bagat spaima in aer, racindu-l cu amenintarea ca poate fi mai rau. A obligat bruma sa fie plapuma peste tentaculele padurilor. E sigur virusat. Atat de contagios, ca nici nu m-am protejat de microbul lui. De ce ? Iubirea e o toamna. Si toamna nu moare niciodata. Ma intorc. Te ating cu un deget. Am 30 de zile. Sper ca nu ai bagaje. Caci va trebui sa ma strangi in brate.
Loading ...
