Strengarita
Se joaca si acum. Numai ca nu mai impleteste codite papusilor ce dorm langa soba. O mai intreb de vorba. Cand interiorul tau e atat de uscat, incat as putea planta cactusi. Are chef de hoinareala exact ca atunci cand a rasturnat planurile exacte din viata altora. In pasi de dans pe trecerea de pietoni. In carca ta, mintind ca a uitat sa mearga. Ii mai dau bip uneori. Se imbraca lejer si da binete trecatorilor. Dar habar n-are cine sunt. Si rade. O mai invit la o evadare uneori. Nu raspunde tot timpul chemarii. Doar ea e lipsita de teama unor consecinte, de seriozitatea si incruntarea celor ce-ar certa. O rog sa mai poceasca silabe si cuvinte. Randuri si pofte. O rog sa ma mai amuze. Cand se impiedica, cand sparge, cand darama, cand se daruieste. E o nebuna ! Pe aici si pe acolo, peste tot si nicaieri. Insa nu cunosc pe cineva ca ea. Ii fac si cadouri. Cate o zi, cate o carte, cate o felicitare muzicala. Niciodata nu s-ar lasa momita. O mai las sa topaie salteaua patului. Si sa-si aduca aminte cum manca paste cu zahar, cand nu avea nici un sfant. Caci isi vorbea iubirea la telefon. O pun sa mai faca naveta. Sa-si aminteasca ce greu era sa doarma pe doua scaune, cand doar unul i se cuvenea. O mai scot in lume. Sa-i dovedesc cat de departe e de cei de azi. Si poate, sa ne cumparam o acadea. Sau pufarine. Cateodata o solicit la curatenie. Ca atunci cand camaruta inchiriata era prea saraca fara ursuletii de plus si buchetele de flori uscate. E asa de strengarita ! Si mai poate iubi. Tu nu poti ca ea, pentru ca nu mai ai aceeasi naivitate, miopie, devotament. Ea a mai putut iubi. Si cand ai lasat-o mireasa pe un drum abatut. Intr-un creier de munte. E atat de strengarita ca se joaca si acum…






Geocer a spus:
Toti regretam copilaria, draga Andreea. Si toti il pastram pentru vesnicie in suflet pe copilul care-am fost candva.
Sandu a spus:
…strengarita de septembrie…