Idila dansului pereche

Nu pot sa-ti soptesc ce e bine si ce e rau, daca nu ai gasit drumul tau. In aceasta intersectie putem dansa. Te ridici pe varfuri, privesti in cerc. Te asiguri ca nu te loveste trenul personal al iubirii. Cu mainile mele in mainile tale, cu pasii mei copiind curgerea progresului tau. Ai sa poti dansa, cand vei crede ca nimeni nu a invatat sa te priveasca. Ai sa fii unul cu valsul cand notele nu te mai incurca, cand esti un surdo-mut pe ringul tau. Singur cu partenera din mine. Nu ma impotrivesc ca un catar daca vrei sa conduci. Nu-ti trebuie permis pentru a imbalsama ritmul nedictat a doua persoane. Legate cu o sfoara invizibila, unite de limbajul ascuns al trupului. Promit sa te subestimez. Sa nu te tratez ca pe un artist. Caci profesionistul miscarilor tale nu m-ar calca pe varful pantofului, nu mi-ar agata voalul. Si nu ar tresari realizand ca ma strange prea tare de mijloc. Prefer sa dansez cu incepatorul.

Entuziast, transpirat la incheieturi, atent ca si cand ar fi pe cale sa scape un bibelou de portelan. Te-as intelege daca ai salta arta pasiunii tale, peste nevoia mea de a nu ma desprinde definitiv de podea. Nu mi-am descleiat niciodata iubirea de pamant, chibzuind ca va zbura. Nu am ales inca melodia. Imi trebuie o arie prin care sa-ti transmit caracterul sincer al fiecarei umblaturi cedate. Te desfaci ca un compas, te jertfesti intr-o cautare de zambet, te dedici precum chibritul unui foc scurt. Nici eu nu sunt maestra. Te-am invitat la dans, pentru ca asa, intre noi nu mai are loc restul lumii. Se poate strecura doar exuberanta, partea albastra din cosmos. Si stelele care din nori, cred ca nu sunt observate si licaresc mai tare. Nu te asigur ca voi fi cel mai bun ghid sau cel mai bun maestru. N-am fost niciodata cartea cea mare. Nici nu ti-ar trebui. Asul se foloseste o singura data. Sunt poate insarcinata. Sa te dirijez afara din solemnitate, dincolo de protocol, departe de disciplina unei orchestre. Nu trebuie sa te ascunzi. Stiu ca n-ai luat o lectie de dans in viata ta. Tocmai fiindca eu am luat mai multe, cunosc ca nu merita sa fiu profesorul critic cu imboldul sau inflacararea ta. E mai bine sa nu stapanesti numele meu. Asa nu vei stii cine iti pastreaza sarutul pe o mana. Ori floarea intr-o carte. Sa-ti fie viata un dans, pasii o intersectie, mainile o unduire frageda, iar tu, profesorul meu candva.

Acest articol a fost postat in data de marți, 11 noiembrie 2008 la ora 20:08 in categoria Seminte de iubire.

Scrieti un comentariu