O poveste scurta
A fost candva o balerina. Zvelta si devotata, un fulg pe scena, un joc de lumini in viata de strada. Si cand a realizat ca dansul nu insemna partea plina a fericirii a renuntat la el, la gloria lui, la aplauzele ce veneau ca o rasplata. Si-a plecat in cautarea iubirii. Si-a tras fermoarul la suflet, l-a uitat deschis, sperand ca cineva sa-i spuna ca poate raci. Ca i se face frig. Cativa i-au atras atentia, dar atunci cand afara era cald. Se numea minciuna. N-a plans, gandind totul ca pe un adevar maret si atent distribuit. Cand a reusit sa citeasca despre iubirea curata, a realizat ca ce gasise nu era suficient, ca nu era nici macar jumatate. Si-apoi a venit la tine. Sa o ajuti sa gaseasca fericire, sa o inveti ca uneori cartile nu sunt manuale. Ca iubirea nu poate fi doar o poveste, ca iubirea sincera nu poate fi ocolita, ca nu e doar adevarul pe care il ascunzi in spatele cuvintelor. Ca e acelasi lucru pe care il inteleg eu, prin tine si ca toate cele ce deriva sunt miscarile tale tandre. De aceea, am aruncat toate cartile. In ele nu scrie ca iubirea adevarata nu e cea pe care o alegem, ci cea de care fugim, sperand sa nu ne atinga, ca apoi sa fim slugile ei.
Loading ...
