Mugurii fericirii frumoase
Dragostea infloreste in inima atunci cand cineva are grija sa o ude. Pentru ca dragostea e frumoasa in sinceritatea ei, ma inmugureste pe mine, radiindu-ma ca pe o ultravioleta neglijenta. Caci dragostea e frumusetea sufletului, o stim doar noi. Mai sunt si cei care nu au aflat inca asta, deoarece n-au incercat sa iubeasca. Uratul se instaleaza ca un bisnitar avar intr-un suflet secat si hain, fiindca nu a inflorit vreodata. Nu cred ca inteleg notiunea de bine din gura altcuiva. Binele e doar o poteca pe care poate merge doar cel ce-l gandeste. Sa tii minte. Dragostea e singura ce poate readuce umezeala in desert. Ca o transpiri sau ca o plangi, e capabila sa devina oaza in care sa-ti speli fiinta. Aievea si dejucata, nu bag mana in foc caci te face o icoana. Dar sunt sigura ca poti privi una intr-un balans care nu te mai inclina spre ce ai de pierdut. Frumusetea e perisabila. In exteriorul modelat cu maiestrie de cine stie ce zeu fericit. Si poate dura cat o dragoste. Putin, putin mai mult, putin spre foarte multe. Poate tinde spre infinit. Numai ca, avantandu-te ca un elastic bine fabricat, uiti ca doar tinzi spre infinit, ca de fapt nu ai cum sa ajungi acolo. Sau poate daca-ti sari iubirea din doi in doi, mereu o sa ai o frumusete cu sot. Sau poate vei vedea dublul fericirii frumoase. Caci fericirea frumoasa nu se opinteste intr-o persoana, ci in feliarea ei verticala, spre a fi degustata de cel putin un duo. Ori un trio. Sau parca familie ii zice. Ma intreaba cineva daca trebuie sa puna si altceva langa tulpina dragostei ca sa infloreasca mai repede. Eu stiu…? Cred ca un alt buchet de flori trecut de imboboceala. Ca sa-i urmeze pasul si trecerea neatarnata. Si sa mai pui o stropitoare, plina ochi. Sa stie ca apa ce o face sa creasca, nu se termina si nici nu e tulbure. E ca un dans din solduri. Incitant, destinat devorarii fara semne de intrebare. Ca o coapsa, care dupa unduire revine si ramane irevocabil la pozitia sa universala. Banala daca nu ai pipai-o cu varful nasului sau cu un deget curios. Si sa-i mai pui o suvita din parul tau. Va intelege ca trebuie sa se indeseasca, sa se rasfire, sa se lungeasca spre netaiere si nici macar potrivire. Asa cred ca e bine. Pe poteca binelui meu. Si merg de ceva timp pe ea. Sa fie cu drag, pentru toti cei care candva si-au taiat ramurile iubirii, spre a regenera alta iubire. Cea unica si irezistibila. Cea care i-a facut mai frumosi. Niste frumosi nebuni.



