Oxigenul din sarut
Realizez, ca si tine, ca fericirea nu e o stare eterna, apare imprastiat si dispare subit. Cred insa ca ea poate dura o lunga perioada de timp, atat cat motorul ei functioneaza cu iubire. Nu te-ai documentat destul. Sarutul nu-i cel care iti absoarbe oxigenul, punand capac rasuflarii de rutina. Pentru ca, pur si simplu, functioneaza ca fotosinteza. Are nevoie doar de soare, ca sa transforme dioxidul de carbon neiubit. In oxigenul care asigura existenta organismului tau. Nu te-ai gandit ca fara fotosinteza, aerul din atmosfera pamantului ar fi consumat in cateva mii de ani. Sau mai repede. Caci dragostea e totalitatea baloanelor de aer. Daca fac doi pasi in fata, sigur mai fac si alti doi. Cand dau inapoi, e definitiv. De data asta, aleg sa se sarut. Daca ai face-o as simti ca esti cel mai liber barbat din lume. Dar daca eu as fi inca legata, m-as simti cel mai bine pazit prizonier. Ti-am spus ca nu trebuie sa platesti niciun pret. Nu tu. Gratuitatea ta consta in faptul ca acopar eu toate cheltuielile. Fizic si poetic, poetic si apoi fizic si apoi fizic pana devii poetic si apoi poetic pana nu mai rezisti fizic.Vreau sa ma dezbrac pe campul iubirii tale, daca acolo caii verzi alearga orbi, iar sufletul tau este un binoclu menit sa ma consume si apoi sa ma imbrace. Voi plange insa la reintoarcea pe dealuri, unde caii nu se vad intregi.Da-mi aer, da-mi oxigen! Sa ma poti atinge in linie continua, unde depasirea nu mai e interzisa…Sunt o regula ce o vei incalca pe contrasens. Incalc-o. Nu exista semafoare care sa te opreasca.
Loading ...
;))) a spus:
…si daca esti crinul care, ramas peste noapte, imi va consuma tot oxigenul ce mi-a fost dat sa-l respir…?
Andreea a spus:
La o asa intrebare, raspund cu o alta intrebare: Daca as fi crinul ramas peste noapte, m-ai pastra riscand sa-ti fie consumat tot oxigenul?
;))) a spus:
Daca atat mi-ar fi dat sa respir, da.
Dar cum si sfarsitul unei nopti are dreptul sa fie un final fericit, as trisa, lasand fereastra deschisa. Binecuvantarea zilei de maine ar trebui gustata din plin, privind cu ochii mijiti la clipocitul razelor de pe petale. Si cine si-ar putea infrana dorinta de a-ti mangaia bobocii?
Andreea a spus:
Daca iti cumpar un crin imperial,cred ca putem incheia discutia asta anonima. Ai un defect. Nu-mi plac trisorii. Niciodata nu mi-au placut.
;))) a spus:
Inainte de a incheia: a te sacrifica nu inseamna neaparat a ramane fara aer; se poate si sa-ti dedici urmatoarele respiratii crinului din viata ta si a bobocilor (puiutilor zamisliti din el). Asta spuneam prin a trisa. Atat. Si fara a personaliza, caci nu mi-as permite asa ceva.
La multi ani!
Andreea a spus:
Ai intors-o ca la Ploiesti, dar nu despic firul in patru.Cat despre discutie, mi s-a parut tare personala pentru cineva care se ascunde sub un simbol aproape hieroglific.
Acela a spus:
Crini, bule de oxigen si orasul Ploiesti! Ce poate fi mai pitoresc?! Imi aminesc ca de fiecare data cand am mers pe contrasens am trait ciudatul sentiment ca voi fi lovit din plin. Te pricepi la cuvinte si imagini si mai ales te pricepi la a le face sa isi spuna “sarumana” in fiecare rand…