Pui de Romania
Sunt un roman. Doar unul din Romania. Ma recunosc din puterea dacilor, din navala romanilor. Am mii de ani in urma si niciun semn pe mine. Sunt un roman. Si am fost oriunde m-am dus. Din crestetul capului, pana in varful picioarelor. Sunt doar un pas din cele 21,5 milioane de pasi care se fac in fiecare dimineata. Cunosc multi romani. Pe aceia ce s-au inradacinat de foame pe hartile straine. Pe aceia ce nu s-au mai intors. Pe aceia care rup soselele de sarbatori, cu sufletul la familie. Sunt un pui de roman. Ca mii de pui ce au intregit tarisoara. Sunt parte din romanul unit. Tu esti hora nerupta, mainile cu bataturi ce flutura un steag al libertatii. Sau al mandriei. Sunt neajunsul din roman. Care da cu basca de pamant. Si care o face de oaie adesea. Sunt imaginatia din roman. Si cred in albastrul infinit, galbenul posesiv si rosul impulsiv. Sunt una dintre infrangerile nationale. Si frica celui mai sarac, pentru ziua ce va sa vina. Sunt vorba lunga. Sunt unul dintre romanii care am nascut un alt pui de Romania. Sunt un roman. Unul care poarta revolutia in piept. Si care nu uita ca gust acest decembrie, pentru acel decembrie in care prietenii mei au murit. In public. Sunt unul dintre romanii care crede ca Marea Neagra nu-i asa de rea. N-are ea vina ca scalda oamenii ce-si incalca valorile. Sunt un roman. Si tot sper ca mi-o fi bine. Ca galbenii termina razboiul, ca cei portocalii nu mai fura, ca rosii nu mai mint. Ca restul nu conteaza. Sunt un roman. Doar unul dintre mii si mii care-si urla indignarea la cozi. Sunt un roman. Pentru care painea mea de grau nu e nicaieri mai buna ca pe masa de acasa. Sunt parte din tristetea romanilor. Aceia care de 1 decembrie nu se pot bucura de atentie. Pentru ca Ziua mondiala de lupta anti HIV -SIDA nu e sarbatoare nationala. Sunt un roman. Care nu stie Crezul intreg, dar care se roaga la biserica. Sunt un pui de Romania. Si cresc in tara mea. Cresc vazand soldatii cazuti la datorie. Cresc cand aud dulcea limba latina, cresc cand recitesc paginile de istorie. Sunt un pui de Romania. Din Romania mea. Si azi e ziua ei.
Adaug acestui post, selectii dintr-un material pe care l-am publicat in anul 2006, in Jurnalul National si pe care il rededic bolnavilor de SIDA
Lagarul SIDA
“Ocupatia: pensie de boala.”Singuri, neintelesi si izolati. Nascuti dintr-un neam infectat, viata lor a fost vanduta HIV-ului. Treziti cu sangele violat de virusul mortii, se osifica, se pierd, raman niste dare si apoi chip de poze. Mii de copii sunt “prizonieri” in “Lagarul SIDA”. Ceilalti au inchis ochii. Alungati ca niste paduchiosi, blestematii cred ca HIV-ul moare de mana iubirii. E chinul lui “”sero+”. “Cand cresti mare vei fi…” e parola normalilor. A lor e tainuita intre patru blani. SIDA. Jurnalul National prezinta o fila trista din jurnalul lui seropozitiv. Nu da mai departe.
HIV-ul nu se ia prin zambet si nici prin atingerea degetelor. Dar multi nu stiu. De ziua lor, din intamplare zi nationala a natiei de romanas, au cam fost uitati. Fara manifestari triste, s-a spus. Era totusi un 1 Decembrie marcat de Ziua Mondiala de lupta anti HIV-SIDA, in care ei si-au urlat inca o data disperarea. Ascunsi si raniti de rautatea celor din jur, stau retrasi intr-o sectie de spital, unde zilele sunt numarate. La fel si kilogramele. Stii… Un copil infectat cu HIV pierde si 10 kilograme pe luna. Doctorii spun ca i se umfla ganglionii si ca febra corpului creste mereu si nu e doborata de nici un medicament. Si mai spun ca ajung piele si os si o raceala banala poate aduce sfarsitul. La sfarsitul fiecarei fraze se adauga: nejustificat, inexplicabil. Dar groaza nu e asta. “”Traiesc cam 10-12 ani. Cam atat rezista imunitatea lor. In toate cazurile, verdictul e acelasi”", spune Cristina Gandacioiu, medic coordonator la Compartimentul de Promovare a Sanatatii din SJU Valcea.
Lotul ghinionistilor
Cele mai recente rapoarte arata ca 80% dintre bolnavii de SIDA din Romania sunt copii si adolescenti. Peste 3.700 de micuti au decedat, sunt stersi din evidente. Si au murit lipsindu-le multe, privati de tot. Majoritatea au facut parte din lotul ghinionistilor din cruntul 1989. “”Unii s-au nascut din mame bolnave deja. Cei mai multi au capatat virusul in spitale, prin seringile refolosite sau prin instrumentele de la stomatolog. Acum, SIDA se transmite prin contacte sexuale neprotejate si prin drogarea in grup”", a mai adaugat Cristina Gandacioiu. Statisticile, prea putin scoase la vedere, confirma si ele ca cei mai multi au fost infectati la sfarsitul anilor ’80 prin intermediul transfuziilor cu sange netestat HIV, prin reutilizarea acelor de seringa sau sterilizarea defectuoasa a acestora. In perioada respectiva (1987-1990) se practicau in mod obisnuit asa-numitele “”transfuzii de lux”". Transfuziile erau facute copiilor subnutriti si care aveau probleme de rezistenta scazuta. Astfel se explica si incidenta mare a infectiei HIV in randul copiilor abandonati sau proveniti din familii sarace.
Jurnalul unui seropozitiv
Am patruns intr-un fel de sanctuar al lor, al celor sero+. Haituiti de lumea nestiutoare, acolo ei leaga amicitii pana la sfarsitul clipei. Marturiile pietrifica. Un tanar din Mehedinti a preferat sa se ascunda sub un pseudonim “”sero_poz”", dar il cheama Alin. E constant trist si are nevoie de caldura. In cuvintele lui esenta virusata da lumea peste cap. La rugamintea reporterilor JN, Alin a pus la dispozitie o fila din jurnalul sau: “Sunt infectat de multi ani, cel mai mult duc lipsa unui prieten. Ma simt singur de multe ori. Pot spune ca este foarte greu din punct de vedere financiar. Beneficiez de o pensie de handicap in valoare de 158 de lei si o alocatie de hrana in valoare de 9 lei pe zi. Cati dintre dumneavoastra v-ati putea descurca atunci cand trebuie platite intretinerea, curentul, cablul, medicamentele (nu sunt gratuite decat cele specifice bolii HIV), plus hrana care trebuie sa fie adecvata? Nu mai vorbesc despre imbracaminte, produse de curatat-dezinfectat. Se presupune ca am luat SIDA de la o femeie in 1992. Aveam 14 ani. Era o prostituata, dar asta am dedus cand eram mai mare. Apoi ea a recunoscut. S-a schimbat totul si nimic. Adica la 18 ani, cand am aflat, desi traiam cu ea, mi-am dat seama ca ceva nu va fi OK cu viata mea. Mi-am pastrat integritatea psihologica. Acum sunt casatorit. Pe cei din jur ii privesc cu dragoste si intelegere si iertare. Tratamentele sunt destul de chinuitoare. Iau Kaletra si Combivir de doi ani. Simt ca totul imi miroase a medicamente, dar trebuie sa le suport. Acestea ma tin in viata. A trebuit sa renunt la normalitate, la cotidian, la sperante poate. Nu am un job, pentru ca nu mai pot munci. Nu mi-e frica de moarte, ci din contra. Sotia mea spunea ca, daca asta ar fi ultima zi din viata ei, s-ar distra. Eu as alege insa sa fac dragoste cu ea. Neprotejat, in dorinta de a o lasa insarcinata. Eu m-am abtinut. De ce? Pentru ca nu cred in moarte!”
Loading ...
all romanians are vampires a spus:
“care nu uita ca gust acest decembrie, pentru acel decembrie”.
amin.
aleyna a spus:
Cu mandrie spun şi eu ca sunt romanca,sunt fericita ca m-am nascut ın aceasta tara şi am dat naştere unor pui prin venele carora curge sange romanesc.
In ceea ce priveşte boala cumplita despre care ai scris,nu cred ca exista cuvinte potrivite pentru a ma exprima ın maniera cea mai indicata,ıti spun doar,ca regret enorm existenta acestei afectiuni şi a oricarei afectiuni existente şi ımi pare extrem de rau pentru toate persoanele care sufera,cu atat mai mult ca unii sunt suferinzi datorita prostiei altora şi nu din vina lor ınşişi.
Cabral a spus:
Mi-e greu sa asimilez amandoua subiectele in acelasi timp, caci asa se intampla cand se amesteca doua sentimente puternice si… deloc convergente.
Oricum, ce transpira textul asta… misca si pietrele.
Felicitari!
andreea a spus:
Felicitari voua! Am vrut sa-mi demonstrez ca simtiti! Ce sunteti, ce sunt altii, ce pretuim. Si pentru ce alegem sa luptam. Azi nu sunt dezamagita. Fiindca m-a traversat crampeiul de fericire. Ce-mi spune ca nimic nu se opreste aici, chiar daca nu dureaza la nesfarsit…Multumesc!
Nesfarsitul a spus:
Trist este ca lumea confunda patriotismul cu nationalismul. In plus, cum era de asteptat, si anul acesta politica a murdarit ziua de 1 decembrie. Televiziunile au avut ca prim subiect scandalul politic si nu manifestarile organizate in cinstea zilei… Sa mai spun despre fasolea si ciolanul pentru care se calca lumea in picioare?…
Adaug felicitarile mele langa cele ale lui Cabral, chiar daca nu-s asa importante.
La multi ani, pui… de Romania!
Jademan a spus:
I’m a soul and I have a body. Adică mi-s suflet şi am un corp.
Dala a spus:
-Sincer,nu-mi revin din plans..Sunt constienta ca se putea altfel-sa fim.Sa fii avut alta soarta.Cum tot timpul exista un-DAR-mergem inainte cu bune si cu rele si ramanem cu speranta in noi ca se va schimba ceva-candva.
-Ramn doar cu un gust amar in suflet de murdaria facuta zilei de 1 DECEMBRIE,murdarie facuta desigur de politica..
-Imi imaginam altfel ziua de 1 DEC…
Rockabilly Romania a spus:
nu inteleg cum din atata lume care citeste blogul lui Cabral, aici s-au asternut doar 5 comentarii.
e foarte frumos textul, si initial ma intrebam de unde atata sange de roman in Cabral.
sunt patrioata pana in maduva oaselor, nu iubesc romanii, pentru ca nu am de ce, au toate calitatile sa nu o fac. dar imi iubesc stramosii care au cucerit, aparat si intregit acest pamant.
te salut Andreea. mi-a parut bine ca te-am citit.
Crisia a spus:
Nu pot sa scriu nimic. Melodia ma sfasie, ceea ce ai scris mai sus m-a izbit ca inca una din neputintele noastre: aceea de a intelege.
Cat de putine comentarii!
iris a spus:
You see in the heart of things! Felicitari si sunt fericita ca exista inca un om cu minte.
Cougar a spus:
în particular, îmi place cum scrii.
acuma a-nceput să-mi placă şi în general.
kameluna a spus:
din pacate plansul nu poate fi redat in scris…..chiar sunt mandra ca esti roman, bravo Cabral!
kameluna a spus:
scuze…am scris asa pt ca am intrat de pe blogul lui Cabral direct aici…pana m-am dumirit.Oricum imi cer scuze, ii multumesc lui Cabral ca a facut asta si imi scot palaria in fata ta….Multumesc!!Si sa stii ca inca continui sa plang…
Dora a spus:
“Pentru ca Ziua mondiala de lupta anti HIV -SIDA nu e sarbatoare nationala”
Nu, nu e si nu va fi niciodata! Cum nu vor fi nici alte zile mondiale/internationale de lupta impotriva atator boli, de care aceia care sufera nu se fac vinovati(singurul vinovat e sistemul de sanatate prin tot ceea ce implica). Vor fi mentionate in treacat in vreun jurnal, vor fi doar o stiri care vor umple spatiul de emisie si …atat. Pacat! Pentru ca oricui dintre noi i se poate intampla, pentru ca nu suntem invincibili, pentru ca moartea nu alege! Si inainte de a stigmatiza pe cineva sa ne gandim ca inainte de toate acel cineva este un om, un suflet!
Sotia unui infectat cu HCV
Alsee a spus:
Nimic nu m-a mai facut sa ma simt asa. Felicitari Andreea!
Ignoranta isi spune cuvantu’… sunt multi tineri care nu stiu nici macar jumatate despre ce ai scris tu aici… Este trist faptul ca plangem de mila “natiunii” pentru situatia in care a ajuns dar nu putem sa convingem majoritatea sa intinda o mana.
Sincer, imi doresc ca prin ceea ce ai postat sa schimbi ceva.
andreea a spus:
@Alsee – schimbarile dor. de asta dureaza
@Dora- Nu bolile fac diferenta dintre oameni, ci atitudinea si indiferenta.
@Kameluna – Plansul e o reactie sincera, umana. Capul sus! Tocmai te-am asigurat ca ai suflet
@Cougar – Simpatic ca intotdeauna
@Rockabilly – Imi pare bine ca te-ai asternut aici. Poate sunt putine comentarii, dar au fost mii de priviri. Uneori nu doar cuvintele sunt intre noi…
@Iris – vad dincolo de ce mi se spune. Si pot afirma ca n-am dat mereu de inimi
@Crisia – intelegem, intelegem, dar nu e suficient. privirea coborata sub genunchi e sinonima cu un orb prefacut…
@Dala – adevaratul patriotism se traieste in suflet si nu in poze, nu doar o zi.
@Aleyna – Pentru ca ai inteles ce am vrut sa spun, vreau sa te numar printre cei care nu marginalizeaza, care nu sfideaza si nu neglijeaza.
@Jademan – Le ai pe amandoua si niciunul nu e in plus
@Nesfarsitul – Esti un inceput. Important. Conteaza.
@ ALL – multumesc pentru…dar stiti voi.
Mistery a spus:
atat de minunat postul si totusi reda atata tristete.oricum m-a impresionat.Bravo!ma inclin…Sa ne umplem inimile cu credinta,nadejde si dragoste pentru noi,pentru ceilalti ar fi ideal…
Danny a spus:
Iti multumesc pentru ce ai scris si ma bucur ca mai sunt si oameni care vorbesc frumos despre tara lor.
Imi pare bine ca te-a promovat Cabral si asa am putut citi in intregime articolul tau.