Portul inegal de vina
Purtam in suflete o vina. O zi sau poate toata viata. Adunam in noi si caram ca niste hamali, vinile. Vinile pe care nu le recunoastem. Vinile puse in carca de altii, vinile pe care le adoptam spre a proteja. Oriunde am merge, embrionul unei vini e prins undeva, pe “o mucoasa” a inimii. Vina ca am ajuns prea tarziu. Vina ca am uitat sa daruim. Vina ca am ranit. Ne-am insusit vina de a pierde. Am transformat pierzania intr-o calitate, crezand ca singura noastra vina salvatoare e victimizarea. Dam vina pe altii. Pentru ce ratacim, pentru ce incercam si nu reusim. Pentru cunostintele vaste ale altora, pentru pregatirea noastra precara. E vina noastra ca vinovati fiind, nu cerem iertare. Purtam vina in vine. Caci stam acolo, undeva sus si cerem tot mai mult. Si poate mai e vina noastra ca gravam erori dupa erori. Ca impunem limite, in timp ce noi le frangem. E vina noastra ca nu ne luptam cu vina. Ca acceptam ca triumful fad sa ne bantuie anii. E vina noastra ca alegem sa plangem in spatii in care nu exista urechi. Si ca neglijam a ne aminti cine suntem, privind de unde am plecat. E vina timpului ca nu mai crestem si ca stagnam, in ciuda maratonului sau. Adunand toate vinile dintr-o viata, nu-ti da nimic cu minus. Caci matematic ai cumulat atatea vini, incat acoladele mintii sunt incarcate de cele ispasite. Si de cele de care am fugit. Unde mai pui ca, liric sau pragmatic, vina ti-e prezentata. Plina de responsabilitate. Vina asumata. Se spune ca ar aduce iertarea. Nu si uitarea. Cea mai dura vina. Nu e aceea de a fi lovit, trantit, inselat, rastalmacit. Taisul stralucitor al unei vini este acela a ti se reprosa. Ca existi. De parca ar fi vina ta ca altii ti-au dat viata, de parca ai fi fost tu cel care iti numeri zilele. Avem si noi vina noastra. Vina ca suntem uneori prea comozi sa o luam de la capat. Vina ca ne oprim din mers, cand aleile nici macar nu se bifurca. Vina ca azi nu ne-am vazut vina de ieri. Ca vina de maine e pretextul, pentru care amanam vina de ieri. Ce bine ar fi! Ca intr-o dimineata, cand te vei trezi morocanos, cu vinile infinpte-n trup si ratiune, cineva sa-ti ia fata il palme proaspat spalate. Si sa-ti murmure, privindu-te-n rasaritul ochilor ca nu e vina ta.
Loading ...
