Curaj
Am doi bocanci si mult curaj. Asta nu ma opreste sa intru cu rapidul in vietile de langa. Spre deosebire de tine, ii las mereu la usa. Stangul nedespartit de dreptul. Lasa-ti si tu ghetele la usa. Niciodata nu se stie daca in ele nu-si face casa vreun miracol. Sireturile bocancilor mei sunt trecute prin multe balti. Am avut curaj sa ma murdaresc. Caci orice mocirla il oglindeste curat pe cel ce priveste de sus. Blanita mladioasa a bocancilor e un radiator de nadejde. Fabrica destula caldura pentru ca visele sa doarma dezvelite de patura noptii. Si destul de multa, incat restul viselor sa plece cu cojoace, calare pe o racheta, in inima stelelor cazatoare. Au curaj. Destul curaj, stiind ca unele calatorii sunt unice si irepetabile. Din cand in cand, intorc bocancii cu talpile inspre tavan. Sunt tocite, batatorite pe alocuri. Supuse zilnic alergaturilor, crizelor de timp, galopului delirant. Dar au curaj. Atat de mult, incat sa ramana lipite de pielea bocancului meu, indiferent de slabiciunea adezivului sau a tighelului. Bocancii mei sunt nedusi la cizmarie. Pe motiv de fidelitate a atingerii. Cand ajung acasa, cuibaresc in bocancii – gemeni neperfecti, toate nesansele. E o prostie sa iti lasi incaltarile terfelite la nevoie, lustruite, doar la venirea vreunui mos de iarna. Cu turturi in ochi si repezeala in maini. Altii, asteptand la geam, isi rod unghiile. Ca nu poti astepta o mama, un tata, o familie, doar intr-o zi. Ti se va spune ca stocul s-a epuizat. Nici mosul nu le poate face pe toate. Nu e Superman. Cum sa explici copiilor ca Mosul Nicolae e ocrotitorul orfanilor, daca niciodata nu le-a schimbat cadoul? Iti trebuie curaj. Curaj sa convingi ca cele mai mari daruri nu iti sunt aduse, pentru ca adesea nu au loc in bocanci. Ca zilnic cersim bunatatea mosului din fiecare om. Si ca nu e usor sa o scoatem la iveala. Generozitatea nu inseamna victoria unui joc de carti. E mai degraba, calitatea celor care nu au primit vreodata ceva, altfel decat conditionat. In mod sigur o vei recunoaste, candva. Pentru ca cei ce nu cred in generozitate, isi vor lasa mereu, la poarta altora, mai multe perechi de bocanci. Cu doua numere mai mari. Sa incapa tot sacrificiul, toata truda, ultimul leu, ultima sudoare. Iar ca sa faci asta iti trebuie adevaratul curaj. Curajul de a indesa nu cele mai scumpe, dar cele mai valoroase podoabe. In imensitatea ghetelor altora. Curajul inseamna a fi invatat ca bocancii tai nu trebuie sa tropaie. Nici cand descoperi mosul din tine. Nici cand altii te banuiesc.
Loading ...
