Colind pentru porti inchise

Tin mainile inchinate la spate. La adapostul lor, sta clinchet de copotei pitici. Te colind. Iti cant la poarta iernii. Uitata de zapada. Chiar de esti mai sarac ca niciodata, te colind. Iti canta belsugul meu. Din plamani curati, fermecati de vocea unui pahar cristalin. Te colind la rand cu toate zilele ramase, la coada tuturor noptilor arse. Te colind pana in maduva oaselor. Pana la intarirea covrigilor, pana la cojirea ultimei nuci. Te colind cu sperantele zgribulite care s-au pierdut de tine, in drum. Si te colind mai tare.Sa-ti raspandesc glasul pasarilor calatoare, poposite intr-o primavara efemera. Te colind cu ochi de omat neatins pe dealuri si vai. Te colind pentru toti cei de Sus, care, de acolo, ne-au dat un nume. Te colind cu o crenguta verde de brad. Sa-ti rasune ecoul padurii de acasa.  Iti cant intreaga sarbatoare si trambitez cu aplauzele unui cor invizibil. Caci ce am tras pe sanie nu mi se mai pare greu. Te colind la brat cu scurgerea unui an. Si iti cant domol, nasterea omului din tine. Iti colind rasaritul unei singure stele, si-ti aduc hamalul din mine, fara miza, la usa ta. Te colind pentru toate globurile argintii ce ti-au pastrat chipul in stralucire. Te colind cu atat drag! Te colind pentru toate asteptarile ce ti-au betegit zambetul si pentru strainii ce s-au indragostit de el. Te colind pentru toate cadourile ce n-ai stiut ca ti se cuvin. Te colind, caci dragostea din noi se divide asa. Te colind ca un zmeu eliberat spre neat, printr-un horn infumurat. Te colind ca o galbena gutuie alinata de lapovita surazatoare. Te colind sa-ti dau, nu sa-ti cer. Te colind intr-un asfintit de pace. Ca o prietenie neimpartasita, ca o daruire secreta, ca o nostalgie niciodata indepartata. Te colind, fiindca usile nu pot sta mereu intepenite, pentru ca incuietorile mai crapa, pentru ca zavoarele cedeaza. Te colind ca si  cand m-as colinda cu tine. Te colind si nu plec. Caci dincoace de poarta dumitale iti pazesc rabdarea. Te colind sa se auda pan’ departe, asteptand ca lumea ta sa se intoarca poate cantand cu mine. Colindul fericirii cu volumul maximei incredintari.

Acest articol a fost postat in data de duminică, 14 decembrie 2008 la ora 14:11 in categoria Seminte de iubire.

7 Comentarii

  1. Brandon a spus:

    Felicitari pt pagina. Super melodia ! Multa bafta in continuare. Un oltean :P

    14 decembrie 2008
  2. Cavaler a spus:

    Colindul nu ar trebui sa aduca fericire?

    15 decembrie 2008
  3. andreea a spus:

    @ Brandon
    Olteanule, multumesc pentru urari. Trebuie sa mentionez ca pagina arata asa si datorita administratorului meu de site, care imi suporta cu stoicism toate initiativele :) . As spune ca e jumatatea de echipa. In rest, numai bine iti doresc si astept sa mai rascolesti gramada.

    @Cavaler
    Fericirea ar trebui sa fie un colind permanent, dar nu este. Asa ca, un colind aduce cam cata fericire incape in strofele sale. Cand se termina, ramai cu amintirea lui frumoasa, cu gandul ca l-ai invatat pe de rost si ca, intr-o iarna viitoare vei putea sa-l canti singur. Si mai sigur ca niciodata.

    15 decembrie 2008
  4. marss a spus:

    incredibil de expresive pozele tale,cateva imi plac in mod special si ca exemplu ar fi “mireasa din gradina”:P
    …despre talentul scriitoricesc- deprisos sa mai comentez.il conosc de multa vreme.

    langa bobi sa-ti puna pronia cereasca si bulgarasi bufosisi,sclipiciosi,acum in iarna asta monocolora!!!

    15 decembrie 2008
  5. andreea a spus:

    Multumesc Marss! Sunt placut surprinsa ca ai ales sa postezi pe blogul tau cu porecla nascocita de mine, acum cativa ani. Iti intorc urarea si sper ca nicio iarna sa nu te prinda intre doua sine, asteptand trenul vietii. Unii prieteni stiu de ce!

    15 decembrie 2008
  6. marss a spus:

    mda,unii prieteni…
    secundele mult prea grabite rup ireversibil prietenii de prieteni.
    acum tot ce-a mai ramas este doar tacerea.tacerea care ascunde lucrurile pe care le-am uitat.dar si un suflet plin si dornic sa se reverse.ca va fi sau nu, intre doua sine,asteptand o garnitura puturoasa pe care scrie spalacit:VIATA,numai maria sa timpul o stie.
    sunt multe lucruri semnate “marss”–ma reprezinta:P
    <unii prieteni (poate) mai stiu de ce;)

    21 decembrie 2008
  7. Ticalosul a spus:

    Superb. Iti invidiez tristetea si ma inclin in fata tariei tale. Si nu-mi amintesc sa mai fi facut asta vreodata. Iti doresc o iarna rece si-un suflet cald. O sa fie bine, o sa vezi.

    17 decembrie 2010

Scrieti un comentariu