Ruga asteptarilor
Ne rugam cuiva si asteptam sa primim. Ne imbulzim simturile sub o perna plina cu fulgi jumuliti. Asteptam tot timpul sa nu fim singuri, crezand ca cineva bate la usa, ca telefonul suna negresit. Cercetam orbeste iluzia si o folosim drept arma pentru starile noastre de euforie timpurie. Alergam si iubim desantat fereastra la care ne mor orele, urmarind pasii celui asteptat. Rascolim ca niste rebeli juvenili scrisorile, jumulim din noi ultimul strop de rabdare. Strangem pumnii cat sa ne intepe unghiile si batem cu talpile, platul podelei, crezand ca minunatiile apar instant. Iesit din comun, ne luptam cu forta unui dor antic care nauceste stangacia. Ne postam ca niste natafleti pe un drum, intr-un prag, intr-o posta, cu un zambet bleg si coplesitor. Ne transpira palmele mestecand clipa regasirii, ca un mixer furibund. Asteptam ca cel pe care l-am izgonit, cel pe care l-am iubit, cel pe care l-am pierdut, sa revina. Sa nu mai doara refuzurile premeditate, sa nu mai purtam crucea intampinarilor nereusite. In viata nu suntem fideli cu adevarat decat expectativelor. Asteptam la fel de mult si cand tinem mainile in san, cand fluieram plictisiti, cand ne pare rau. Ne fofilam, mintindu-ne ca lipsa cuiva nu ne doboara. Ca pe cartile de vizita nu scrie cate ore de asteptare am strans pana la pensie. Ne plangem intr-o cascada de energii arse, cautand un fir invizibil care sa ne trimita la nada pescarului baftos. Spargem pahare si ne uitam nemancati, cand el nu mai apare, cand el nu mai vrea, cand el a uitat, cand ea o ia de la capat. Ne asteptam ca noi sa ramanem fara putere cand vinovatia si manierele lipsa nu ne ajuta sa depasim lipsa celui atat de asteptat. Si ma intreb unde se duc toate certurile, toate impacarile, toate marturisirile, toate incurajarile. Daca cel ce nu se mai iveste si-a cumparat un burete universal care absoarbe amintirile si semnele. Daca are un radar anti-plans, care detecteaza lacrimile la zile departare. Daca are inima metalica, ce ticaie sacadat, infirm. Ne rugam cuiva si asteptam sa primim. Pentru ca nu ne pricepem la despartiri. Pentru ca nu ne-a invatat nimeni sa ne luam ramas bun definitiv. Cu atat mai putin de la salvarile noastre. Pe care inca le asteptam.
Loading ...
