Nevoia de noi
Avem nevoie de noi.Ca de o plasa incarcata la refuz de pe tarabele unei piete de cartier. Goi sau gros imbracati, avem nevoie de noul din noi. Cel care face pe zbirul, bravand in van, cel care pare atat de revolutionar, incat ar bulversa stiluri compromise. Avem nevoie de noi. Sa credem in vorbele frumoase pe care le tot ascultam. Avem nevoie sa intram in carapacea de otel, cand vorbele nu sunt decat alte minciuni sfruntate. Avem nevoie sa redescoperim mersul fara ajutorul mainilor. Avem nevoie sa uitam mainile care au facut paza umbrei. Avem nevoie de un negru care subtiaza. Ca atunci cand cineva ne arunca subit la gunoi, sa parem o dunga ingusta, confundata cu negura. Avem nevoie de noi. Mai ales cand naivitatea ne trage clapa. Si cand suntem prosti. Niste prosti miopi. Avem nevoie de noi. Sa punem mai putin la indoiala cuvintele lor, pentru ca sunt asa de hranitoare! Avem nevoie de noi, ca sa nu lesinam. Cand cineva ne intinde covorul rosu, desi nu l-am cerut vreodata. Ne lasam induplecati de rosul care tradeaza toate scamele, strange nisipul sub colturi, se incovoaie la umezeala. Credem ca cei ce-au desfasurat sulul persan au un rost in viata noastra. Cand colo, ei cauta un oarecare sa spele presul. Si atunci, avem nevoie de noi. De ispititoarele iluzii, de socurile electro-afective care eclipseaza treptat nevoia de altii. Avem nevoie de noi. De acel eu care tine loc de tot ce nu putem avea. Si avem nevoie de noi, cand nu mai avem nevoie de altcineva. Pentru ca, pana a divorta de dependenta celor care par fagure cu miere, ne credem niste ursi. Care pot ravasi orice stup, crezand in prietenia roiului de albine. Avem nevoie de noi. Pentru ca albinele au ace, iar noi, inima.
Loading ...
kitty a spus:
superb!!nici nu stiu ce sa spun…multumesc cred ca e suficient…