Lotusi in gunoaie
Si mizeria straluceste. Cand se practica o curatire superficiala. Cand o linciurim cu manusi varate pe hornurile palmei. Daca toti ne-am camufla in maturatori stradali, orgoliile n-ar mai fi asa prafuite. Si-am ajunge sa plimbam resturile de la unul la altul. In timp ce curatenia ar fi singura in paradis. Ori o domnita care cedeaza nobletea zmeului, in lipsa unor cavaleri nemasluiti. Ce mai face orgoliul tau? Sta bine cu sanatatea? E singurul caruia nu stiu sa-I spun povesti. Pentru ca orice nascocire i-as jertfi, ar fi ca ploaia hapsana. Cade mereu, dar nu se loveste niciodata. Un lot de lotusi. Banuiesc ca nu ai vazut niciodata asa adunatura. Un lotus e ca un trandafir de apa. Oricate buruieni cresc in jurul sau, oricate murdarii il improasca, el rasare, se deschide, domneste, eclipseaza. Cand unii folosesc gunoaiele ca asternut, cand altii cred ca toate deseurile sunt ingrasaminte, eu rad. Pentru ca ramasitele se fac morman. Ceea se se deosebeste, ramane rasfirat. Oare cati lotusi uitati in gunoaie ne amintim c-am vazut? Pe cati i-om fi declarat copii legitimi, doar ca sa-I salvam? Am scuturat macar unul de tagaduirea suferintei vrednica de plans? In ipocrizia imbracata cu Prada snobismului, ne desemnam puri din fasa. Fiarta pana la refuz cu sapun de casa. Ne expunem ca si cand petele nu s-ar lipi de noi ca de un corp gras. Ne comportam atat de grandios ca si cand am fi o marca imaculata. Nasul pe sus ne face sa pierdem echilibrul. Si doar atunci examinam cu coada ochiului trufas, lotusii care fac distinctia. In sinea noastra stim ca oricat i-am maguli cu reverente, oricat i-am ultragia cu delasare, ei lupta ca o droaie de amazoane salbatice. Flegmele nu ameninta luciul viu. Pentru ca mizeria ce straluceste aluneca tot timpul pe o alta sclipire.
Loading ...
Sandu a spus:
Mizer de frumos spus. Mi-ai adus aminte de Groapa lui Eugen Barbu si de acele mocirle pe care le intalnim, crezandu-se lotusi. Si ma intreb ce sunt: mocirla? lotus? Intre ele nu mai e nimic? Majoritatea nu ne consideram mocirla, iar multi n-ar indrazni sa-si zica lotus. In ce dilema m-ai bagat! Ufff
andreea a spus:
Nu stiu ce sa-ti raspund. Nu am fost niciodata un lotus. Am privit stralucirile de departe.
sabin a spus:
uau, ce frumos…am lasat munca si nu ma opresc din citit…afara sunt 35 de grade si gramada de bobi imi tine atat de bine racoare…
eu…ce sa zic, sunt si lotus si noroi, pe rand si deodata, fara sa fiu acelasi si totusi fara sa fiu diferit. stiu asta si nu reusesc sa o traiesc tot timpul, mai ales cand am nasul pe sus si sunt ignorant. incerc totusi sa ma bucur de fiecare bob, asa cum e el, care mai lucios, care mai vrajit, care mai stricat.
draga Andreea, continua sa ne scrii si sa fii sanatoasa cu ai tai dragi, …intre timp ne jucam si noi de-a lotusii pe http://www.usinun.wordpress.com
cu pretuire!