Salvarea ravasului sarman
Nu stiu cand e ziua de nastere a iubirii. Cu siguranta, isi ascunde varsta. Fata de mine, nu-si recunoaste mama. Zemoasa ca un bambus, se cuibareste neavuta. Se inmaneaza adoptiei pripasite, ca o gheisa defaimata. Se conditioneaza savurata pe indelete, stiind ca ziua de maine poate inlantui ofilirea. E coasta de imprumut a unui val oceanic. Probabil ravasul eschivat unei panglici de scoici ce echipeaza o plaja. Nu stiu cand sa-I duc flori iubirii. Ea mi-ar zice sa o ador ca si cand ar fi ultima visare. Si s-o simt ca si cand s-ar fi implinit. Pusa la incercare de mreaja uitarii, calatoreste pe unduirile vibrante ale unui ramasag de suflet. Impregnata ca cerneala pe papirus, mi-a lasat cuvintele tatuate in versuri. Inhatat de fagaduinta, astamparat de obsesia ca tu izvorasti dintr-o matca vesnica, craiasa fortei din mine. Stiind ca saracia nu e un viciu al sufletelor curate si nici o infractiune contra mandriei, mangai mereu patul oblojit. Din varful caruia, dragostea s-a rostogolit, ignorand ca multi o omoara, altii o sinucid si doar unii o educa pe scara miracolelor. N-am idée cate sticle desfigurate ajung la mal. Nu banuiesc cate loturi de biletele ajung in adapostul pumnilor unsi de sudoare. Dar, daca as gasi un ravas ponosit, nehranit si migrator, l-as infasura pe mana. Si i-as sorbi fiecare litera, daca asa voi simti umblatura mainilor ce l-au finisat. Si l-as purta oriunde cu mine, tragand nadejde ca stapanul sau ma va afla. Pentru ca adevarata confirmare a iubirii e mereu un copil care accepta macar putin, nestiind ca i se cuvine tot.
Loading ...
Sandu a spus:
sunt multe sticle ce zac nedesfacute…si multe ravase ramase necitite…ori scrise pe neintelesul nostru…si le pierdem…mereu
Sandu a spus:
…caci ne place sa cautam ravase in prajituri cu promisiuni dulci si desarte…
flavius a spus:
Servus…
cite astfel de ravase am indraznit, oare, sa aruncam in mare? si cite oare am adunat pentru a le expune in vitrinele noastre secrete?… ma intreb, citindu/te…
cele bune!