Gramada de bobi

Zmeul de sub haine

Am renuntat sa te caut in buzunare. Pentru ca dragostea, nu e o jucarie facuta dintr-un dreptunghi de hartie. Dar poate fi desenul scheletic, fixat in piuneze. Fantastic doar in bataia vantului, biruind raul. Am renuntat sa te mai caut in genti. Pentru ca dragostea nu e o pereche de bermude, sifonata de nepurtare. Te caut insa pe sub straie. Sperand adesea ca acolo gasesc omul gol, golut. Zmeul focos si aprig, cetatea nedaramata. Parghia de care trag ferm, desirand-o de-a curmezisul, cu verigile impanarii mele. Gasesc coarda ce tine loc de mana. Stiu ca are grija de mine, desi ma impotrivesc. Vantul ma usuca, dar stai contra lui. Grabit si totusi retinut. Cu pofta si totusi tandru. Te dezrobesc strangand din dinti, stiind ca ziua aceea a fost dovada minima a daruirii tale. Planezi dupa castele, convins  ca ma vei zari. Pentru ca iti porti pasii dupa rasul meu. Decolezi dupa urmele mele. Ca un zmeu decapitat de pamantul principiilor tale. Nu stii daca ti-e frig sau cald, daca iti mai lipseste ceva sau nu. Unduirile tale se ramifica-n zeci de avioane, ce explodeaza lipite de mine. Pana ce hainele nu mai au rol de scut, pentru ca vazduhul nu te mai asculta. Nici gandul nu te mai crede cand spui ca nu vrei. Ma gonesc cu zmeul de sub haine. Sub hainele ravasite. Sperand ca ele se topesc sau se rup. Ca se descos sau ard. Te certi ca nu e bine. Dar continui, stiind ca nu poti pierde. Caci ce iti leaga sforile e mai mult al tau, decat a fost al altcuiva. Buzele mele nu stiu sa-ti recite saruturi de neuitat. Prefera raul de inaltime. Acolo, unde tu esti rostul meu. Daca soarta ar fi planuit sa te cunosc intr-o biserica, mi-as fi lasat cuvantul de femeie in juramantul  ce inconjoasa inelarul. Dar nu schitat si nici planuit sub aripile unui inger.Asa ca trebuie sa-mi consum viata dovedindu-ti ca lupt pentru ce iubesc. Ca un copil dus la scoala de aceeasi mana. Care si-a mancat pachetul inainte de prima pauza. Si care nu mai are decat o fisa amarata in buzunar, harazita unui covrig fiert. De dragul zmeelor muribunde si nu eterne, o prefer inghitita de un telefon public. Chibzuind ca va cumpara timp pentru doar doua cuvinte. Nu te poti lupta cu lacrimile care nu curg. Nu te poti imprieteni cu o piesa de muzeu pentru care arheologii nu gasesc  originea sau perechea. Nu stiu sa ma port cu zmeii imbracati. Pentru ca eu sunt pasarea pentru care cerul masoara cat diametrul plasei de sarma ce ma tine captiva. Pentru ca la tine cerul e un cocktail azuriu, cu care te imbeti cand te salti dupa umbrele, fum, praf, oameni. Ador zmeul de sub haine. Cu toate ca stiu a-l urca in zari, n-am invatat a-i mentine afirmarea printre oratanii. Il iubesc atat de mult! Incat il inhat mereu, inapoi la mine. Si-l imbrac.