Cartea din fereastra
N-ai sa-ti gasesti niciodata sfarsitul intr-o carte. Nu ai cum sa te pierzi. Pentru ca esti suficient de destept sa plantezi un semn.Poate, sa lasi o cicatrice fileu, neindestulat fiind. Dar poti simti incarcerarea. Cand esti in litigiu cu restul cuvintelor. Cu restul tipariturilor, nevandute din anticariatul volumelor de iubire. Nu cred in trasarea din timp a pedepselor Nu banui pe nimeni ca ar sta cu manuscrisul sa numere pacate. Nu stiu sa actionam de frica unei puteri, ci de puterea fricii. Ne intalnim cu lasitatea la colt, gasind pretexte sa o intretinem. Ori paragrafe in ajutoru-i adaugate. Incerc sa inteleg de ce uneori suntem in randul din fata daca nu stim sa citim sau cantam. De ce ciresele amare sunt si dulci.E ciudat ca putem da timpul inapoi. Din cheile ceasului Insa, in realitate, merge tot inainte, rezervand ce doar el are in minte. Eu te intreb ce faci cand maine nu mai vine. Si tu ai doar ziua asta trecuta pe jumatate. Iti faci bagajele resemnat sau golesti toate geamantanele ca sa nu duci greutati? Romanele simtirilor tale nu sunt romane. Sunt niste brosuri ce servesc completarea. Fiindca suntem niste jumatati ratacite ca dupa un uragan. E un noroc sa ne alipim partii potrivite. Cea lipsa dintre virgule. Cea sechestrata in puncte de suspensie.Habar n-am ce sta intre noi pana la regasire sau ce avem impresia ca ne roade in timpii de rascolire. Stiu doar ca atunci cand o gasim, nu vedem in oglinda sufletului decat pastrarea. Ducem dorul in extreme, desi juram ca n-avem simptome. Ne mintim atat de nesatui. Caci orice eventuala jumatate trebuie probata. N-ai de unde sa stii ca altii au facut copii fidele, n-ai de unde sa afli ca te nimeresti cu originalul…Doar daca spui Destul… Dar viata nu-I o nepieritoare poezie. Nici macar o un vers care sa rimeze atunci cand astepti mai mult. Meditez adesea la ce faceti cu cartile pe care le primiti in dar. Le stergeti de praf, le recititi, le deslusiti povetele? Le faceti cadou, dormiti cu ele aproape? Le aruncati intr-un sertar, le parcurgeti insoriti? Le iubiti ca pe femeia secreta, de neatins? Poate ar trebui. Macar sa le rasfiram si sa ne varam nasul in paginile ce elibereaza boarea fibrelor de hartie impachetata. N-as indemna asa, daca n-as fi aflat ca traiul nostru n-ar fi un mare capitol dintr-o opera. Daca n-as fi crezut ca mesajul ei e un salut trecut sub tacere. „In fiecare zi minunea dragostei si bucuria reinvie cand realizez ca lumea intreaga te cuprinde pe tine”.N-as fi dedicat acest crez, daca as fi stiut cata intristare aduce o carte. Aruncata intr-un colt de fereastra impaiejenit de nepasare.
Loading ...
LZ a spus:
O foaie alba ramane o foaie care-si cauta petitorii. Vrei sa spui ceva, ceva important, insa gura iti este inclestata, vorbele sunt parca sudate in interiorul ei. Aduci macarale, chemi minerii, faci revolutii, nasti procese. Insa rezultatul nu e garantat. Nimic nu-ti spune ca randurile se vor inchega acolo unde trebuie.
Cuvintele pot depune marturie acolo unde pojghita este mai mare si mai groasa. Ele pot face halouri in gheata care le inconjoara si aluneca pe malcul care le-a imprejmuit. Undita nu ajunge la toate litere ce se invart pe langa momeala legata de firul gutei.
O fraza e ca o zi la pescuit. Nimic nu-ti garanteaza ca pestele cel mare va iesi la suprafata. Poti prinde diversi carasi, rosioare sau crabi. Gustul insa nu e la fel. Vorbele nu sunt aceleasi. Trebuie evitata galagia si cautate apele netulburi. Stufarisul este insa prea dens si mlastina poate fi confundata cu licarirea apei.
Alex Dumitrascu a spus:
Scrii despre altă lume. Eu nu cunosc lumea asta a ta. Lumea mea e altfel, dar îmi place și lumea ta dulce.
Dana a spus:
Ma regăsesc în lumea ta şi-n tot ceea ce aşterni aici, dragă prietenă. După cum am mai spus, eşti “oaza me a de linişte” şi sper să nu mă privezi niciodată de asta. Te pup!
Adi a spus:
Cât de fericiţi sunt cei care încă mai pot visa.Păcat, însă că suntem mult prea puţini cei care mai putem face asta. Tu eşti fericită! Încă mai poţi!
Boby a spus:
Cea mai frumoasa clipa din viata e cea in care descoperim ca soarele straluceste doar pentru noi, atunci cind privim stelele si uitam de timp, cind si cel mai ciudat zgomot e un cintec, cind fluturii isi fac cuib la noi in stomac, atunci cind ne indragostim…
Viata este darnica din multe puncte de vedere dar nu si pentru dragoste. In viata fiecaruia exista o mare dragoste, nu prima si nici ultima. S-a intimplat cindva, e marea iubire a vietii, e oceanul care se poate transforma intr-o picatura, este soarele care rasare si iti lumineaza si incalzeste sensul vietii, este vintul care iti bate prin plete, este buchetul de flori pe care l-ai pastrat pina ce ultima petala a cazut pe masa… Este iubirea care se lipeste de suflet si pe care nu o mai poti alunga. Are un coltisor al ei in suflet pe care praful uitarii nu se poate aseza.
Este cineva care nu isi aminteste prima carte citita? Este cineva care nu isi aminteste prima iubire? Dragostea e o biblioteca. Iar viata incepe cu adevarat atunci cind inveti sa citesti, intii carti, apoi suflete…
Mergi timid spre biblioteca, unde te asteapta fata acra a bibliotecarei, ai impresia ca te alunga, dar ceva te face sa te indrepti spre raft si sa o alegi pe ea. Cartea. E la fel ca prima intilnire cu marea iubire. Ai emotii, nu ai curaj sa faci pasul in fata, si totusi il faci…
Citesti cartea, esti captivat, nu te mai intereseaza nimic, te desprinzi de realitatea cotidiana si calatoresti odata cu ea, fara sa mai auzi nimic in jurul tau.
Te lasi cuprins de sentimente, nu mai conteaza nimic, te-ai indragostit, gindul fuge departe de realitatea cotidiana, si vezi din ce in ce mai putine lucruri in jurul tau.
Din pacate, nimic nu dureaza la infinit. La un moment dat, indiferent cit de mult ti-a placut, ajungi la ultima pagina, termini de citit si o inapoiezi bibliotecarei. Continutul iti ramine in minte, dar ea, cartea, nu mai este a ta.
La un moment dat, indiferent cit de mult ti-a placut, pasii vostri trebuie sa se desparta, poate ai gresit tu, dau poate ea, din pacate ajungi la ultima vorba si totul iti ramine in suflet, plutind intr-o mare de lacrimi.
Mergi din nou la biblioteca, iei o alta carte, o citesti, iti place, dar ceva ii lipseste, nu e ca cea de dinainte.
Intilnesti alta fata, o cunosti mai bine, iti place, dar ceva ii lipseste, nu e ca cea de dinainte.
Intr-o zi fatidica, ajungi din nou la biblioteca, iei o alta carte, o citesti, iti dai seama ca ceva ii lipseste, si totusi… uiti sa o inapoiezi, iti e frica de aceeasi fata acra a bibliotecarei si o asezi in casa ta, pe un raft. Desi nu e cum era Cartea…
Intr-o zi fatidica, cunosti pe altcineva, o cunosti mai bine, iti place, iti dai seama ca ceva ii lipseste… Si totusi, o iubesti, te casatoresti si o aduci in casa ta. Desi nu e cum era EA…
flo a spus:
În trupu-mi hămesit de viaţă
Sădit-am rânduri peste rânduri
File gălbui şi astăzi mă răsfaţă
În zbor serafic peste gânduri.
Geocer a spus:
Ca intotdeauna, metaforele tale trebuie citite de doua ori (poate chiar de trei) ca sa poata fi deslusite asa cum se cuvine.
Sergiu a spus:
Nu am colectionat niciodata carti. E un lucru imposibil pentru mine. E ca si cum ai colectiona amici… ai nevoie de ei, ii folosesti si apoi ii pui in raft. Cam asa si cu cartile. De multe ori uitam ca sunt scrise pentru a fi citite, şi nu colectionate.
Mowgli a spus:
Poti cunoaste nivelul spiritual al unui om urmarind sa vezi ce carti citeste. Cand eram copil citeam carti de aventura. Crescand, gusturile s-au schimbat dar orice carte citita adauga ceva nou intelectului, ajungand apoi sa selectez atent orice lectura.
A fost un timp cand faceam cadou carti in speranta educarii frumosului in oameni. Cartile pot crea caractere frumoase.
Cand iti citesc postarile realizez ca o fraza de-a ta poate fi dezvoltata intr-o poveste sau dimpotriva ca o poveste este structurata de tine intr-o singura fraza.
Sandu a spus:
Mi-ai adus aminte de verile copilariei, unde, pe o scara umbrita, cu un felioi sanatos de paine neagra cu magiun de prune, ma pierdeam printre filele galbejite…
Un mic semn de carte, asezat in dreptul sufletelor citite si abandonate, poate ar impiedica uitarea…ori te-ar feri de plagiatori…si copertile lucioase, cu file albe si seci, nu ar mai fi in stare sa iti ascunda esenta simpla si sfioasa a Cartii tale…si poate raftul ei ar fi al tau…
laurici a spus:
Teoria mea este urmatoarea:cata vreme am citit , am fost fericita.Inca mai citesc, deci inca sunt fericita.Mai rar, ce-i drept, dar inca imi permit acele clipe de visare in care sunt una cu eroul, imi traiesc sentimentele prin eroina povestii de iubire, sunt prizoniera lumii in care violenta, problemele si rautatea sunt doar utopie, sunt doar in carte. Apoi dau drumul la stiri si sparg televizorul cu ura-mi din priviri cand vad tortura si moartea unui cal.Apoi dau drumul la radio si imi doresc sa fiu surda, sa nu aud nimic despre razboaie, foame, criza.Pun mana din nou pe cartea salvatoare care, intamplator sau nu, este vanduta la preturi de nimic si nu mai are valoarea pe care o avea cand ne bateam pe ea si mituiam vanzatoarea de la librarie…Mi-as dori o lume ca in carti.Mi-as dori mai multi tineri cu o carte in mana.Si poate nu intamplator aceea sa fie chiar…Biblia.
ps:de fapt ne mintim, nu noi alagem ce cititm, ci cartile ne aleg pe fiecare din noi, pentru a-si dezvalui misterul filelor ingalbenite sau nu de vreme.e ca in orice relatie de iubire: iubesti daca esti iubit..sau nu
Gregor a spus:
Cool and nice site. Laura told me about it. You have really good music on it – who´s the singer??? Mayb you can publish it here or just tell to Laura and she will write it to me.
Anyway greetings from Germany and see you soon.
Gregor
andreea a spus:
Hello Gregor! Nice to hear again about you. Welcome to my site and hope you’ll be back soon. The name of the song you listen each time is Wanna go home – Michael Buble. I just wonder if you understand what am I writing here
, because i didn’t translate yet my compositions. Anyway, thanks for apreciate my work.
Speranta a spus:
F frumos subiectul acesta al cartilor.Cine poate patrunde intr-adevar acest mister la scrisului .Se pot dezvalui secrete nepatrunse de inima ,se pot dezvalui pasiuni si ura ,dragoste si miselie ,dar nu mai putin se poate dezvalui credinta intr-Un Dumnezue real si adevarat .Chiar El ,Dumnezeu ne-a lasat scrisa voia Lui intr-o Carte,asa de citita de veacuri si secole.E un mister Aceasta Carte doar ptr faptul ca nu s-a invechit ,ci ramane mereu noua si usor de patruns ptr cei cu adevarati cautatori de Dumnezue.Cartea Acesta e totul ce ne foloseste sufletului .
Al3ks a spus:
Cartile sunt facute pentru a fi citite pentru a te inspira si cultiva.
Foarte frumos articolul
andrea_roxxy a spus:
Lumea cartilor este magnifica, dar inaccesibila multora. Trebuie sa ai un suflet special pentru a patrunde in aceasta lume. Insa daca reusesti, in mod sigur nu vei renunta niciodata la acest privilegiu.
andra a spus:
In carti regasesti uneori ceea ce in lumea reala ai pierdut
Ovidiu Draghia a spus:
Cartile mele devin carne, dupa ce le citesc, devin parti din mine, car zeci/ sute de apendice. Uneori le smulg si le fac cadou, tocmai pe cele care mi-au placut cel mai mult. Le dau fara regret, cu falsa promisiune de le inlocui cu alte exemplare, clone palide, lipsite de sudoarea lecturii mele.
icebaby a spus:
cartile sunt facute pt a fi citite de cei kre le pot intelege…cartile sunt un mister,greu de deslushit…cartea e secretul inteligentei ascunse undeva…in inima fiekrei fiinte…
super articolul
flo a spus:
Cartile mi-au fost mereu în preajma; M-au hranit, m-au luminat, mi-au colorat viaţa în culori calde, mi-au adus bucurii, m-au făcut sa cred ca spiritul nu pierde nimic din ceea ce a dobândit, din aceste cărţi, într-o viaţă.
Monica a spus:
Pacat ca trecem pe langa librarii si nici macar nu mai aruncam o privire in vitrina sau ca nu mai intram intr-un anticariat sa simtim mirosul cartilor vechi…suntem prea ocupati sa facem toate aestea ce sa mai vorbim de rasfoitu unei carti…Cu putin timp in urma am intalnit o mamica tare mirata ca trebuie sa ii citeasca copilasului ei. Este trist…noi nu mai avem timp sa ne regasim…ei nici macar nu o sa stie ca au aceasta posibilitate..
oana a spus:
dar cartile sunt si o sursa importanta de stres si frustrare: incepi o carte, iti place, insa ai alte prioritati, o lasi deoparte pentru o zi, apoi pentru inca o zi si tot asa… si cand in sfarsit gasesti timp sa continui, te trezesti ca ai uitat numele unor personaje sau anumite episoade …
Sau citesti in diverse publicatii despre cartile nou aparute, multipremiate, ce nu trebuie ratate sub nicio forma … In fiecare saptamana apar cateva astfel de carti, dar nu le poti lua pe toate si trebuie sa faci o selectie dureroasa … Apoi iti spui: “totusi, poate era mai bine sa o fi luat pe cealalta…”
Sau urmaresti la chioscurile de ziare acele carti-“attachment” la unele ziare, care vin la pret redus si bineinteles intr-un tiraj limitat, mult sub cerere si te agiti sa ajungi printre primii la chiosc, sau te pui bine cu vanzatorul sa ti le tina deoparte si speri sa nu te fi uitat cumva ca data trecuta…
Si, dupa ce ai reusit in sfarsit sa pui mana pe cartea visata, si ti-ai terminat toate treburile, seara tarziu te retragi discret si strategic intr-un coltisor, deschizi cartea si … fara sa iti dai seama, ai atipit!
Oricum, foarte frumos articolul.
kaLoo a spus:
Ai scris foarte frumos. Pentru multi cartile au reprezentat un loc de refugiu. Pentru multi au insemnat lecturi obligatorii… Pentru mine a fost doar un hobby si este.
laurici a spus:
Recitind, realizez ca fiecare din noi suntem o carte.Luna, dupa luna, an dupa an in randurile ei ne aflam destinul si ne rugam sa nu se termine repede.Sa traim cat mai multe capitole, sa scriem cat mai multe comentarii.
Poti alege sa fii o carte interesanta sau una fada, inexistenta.Depinde de cat de multe experiente traiesti, de cat de multe carti citesti, de cat de multe carti intalnesti in biblioteca.Poti fi o poezie.Sau doar un vers.Poti fi o lacrima, o idee, o secunda.O pasiune, un mister,un refugiu.
Esti o carte enigmatica, schimbatoare.Doresti doar o dedicatie pe prima pagina si restul cartii.Vrei sa te citim, dar nu dai pagina, nu ai primit inca dedicatia asteptata.Cea care suna asa ”te iubesc! al tau pui,…”si te tine prizoniera unei utopii.
Nu esti doar o carte dintr-o biblioteca vasta, esti cartea-speranta, cea care se va indragosti intr-o zi de semnul ei de carte.Si vor trai ACEA poveste de iubire pe care numai in carti valoroase o gasesti, plina de mister si cautare, pasiune si candoare, putere si tacere.Cartea ce va fi tiparita in mii de exempplare, dar oferita inca pe sub tejghea, ca o valoare.
Intr-o zi cartea se va trezi din visare.Si va vedea ca semnul ei de carte este doar o carte dintr-un pachet de carti de joc.O alta lume, cu alte posibilitati, cu prejudecati si nepasatoare fata fata de lumea ei.Ce va face atunci cartea?Fara semnul ei de carte nu se va mai deschide niciodata catre toti cititorii, ca la un semn.Poate urmatoarele pagini vor fi albe, goale, fara cuvinte.Caci ea si semnul ei de carte nu mai vorbesc aceeasi limba, nu mai apartin aceleiasi lumi.Ideal ar fi ca semnul de carte sa o urmeze si sa o sprijine in gasirea cat mai multor cititori.Dar daca nu o face?nu putem trai toti ca in carti, nu?
Deschide-te carte si lasa-te citita, cine intelege, bine, cine nu, ramana cu lumea lui!Pace tie, Cititorule!
ps: multumesc fiecaruia din voi, scriitorilor de ganduri frumoase, m-am regasit in fiecare din comentariile voastre