Navod de cinci stele
Ti-as darui doua vieti de cinci stele. Poate pentru ca, dragostea nu e mereu obscuritatea de sub un parpalac. Ti-as lua inapoi doua sanse. Pentru ca, nu intotdeauna face autostopul intr-o era ploioasa. Ti-as darui doua averi. Pentru ca, bafta nu e nici pe departe semaforul uitat pe rosu, dar nici cel intermitent. Ti-as lua inapoi doua grame de semetie. Pentru ca, taxiul care plimba fara destinatie e ca un pipas care trage un pui de somn dintr-o tigara stinsa. Ti-as darui doua clipe de inspiratie. Pentru ca aventurile musonice sunt inhalarea spontana si nu respiratia, ca solutie a fortei creatoare. Ti-as lua inapoi doua clipe de relas. Pentru ca luxatia binelui este o prielnicie insuficienta, dar cumsecade.Ti-as darui doua tinereti. Pentru ca vestejirea e zorita de mandatele dandanalelor epileptice. Ti-as lua inapoi izbanda a doua intelepciuni. Pentru ca mandriile despletite pot fi incoltite de tuberculii nescotelii. Ti-as darui rabdarea ce mi-a lipsit. Pentru ca ingaduinta este uneori profitul celor care nu au rabdare. Ti-as lua inapoi doua vise frumoase. Pentru ca te-ar stapani o valoare imperativa, uitand sa deschizi ochii spre infaptuire. Ti-as darui ce mi-ar trebui mie. Pentru ca totul nu imi serveste decat ca o solidaritate. Cu un navod sfasiat, prin care scapa salvarea ta. Nu zdrentuirea, ci lipsa carpiturilor ii dau rangul celor cinci stele. Pentru care doua vietii daruite sunt inutile in lipsa evadarii din navoade.
Loading ...
Mowgli a spus:
Navoadae sfasiate, colivii sparte, praguri pe masura pasilor nostrii sunt daruri ce ni le oferim unii altora. Frumos articolul Navod de cinci stele.
Sandu a spus:
De ce totul suna a capitulare? Doua vieti, doua sanse, doua averi, doua grame, doua clipe, doua tinereti, doua intelepciuni, doua vise frumoase…si o tigara stinsa. Nu e drept.
Gata…m-am prins…unul s-a lasat de fumat.
…ah, era sa uit; navodul e chiar de cinci stele, sau are doar eticheta? Iar daca din el trebuie sa se salveze salvarea, nu e un navod de treaba, cu toate ca unele sirene nadajduiesc sa-i simta mrejele in jocul aventurii.
Sandu a spus:
Iti doresc o potecuta numai a ta, cu luminisuri surde, cu mure coapte si zemoase, cu miros de ploaie trecuta, iar cand mergand pe ea vei intalni o rascruce, sa te asezi pe bancuta veche; sa privesti un greiere ce sare din iarba agitandu-si antenele in fata ta intrebandu-se ce vietate mai esti si tu; sa-ti aprinzi tacticos o tigara si sa lasi fumul sa treaca prin zabrelele razelor, privindu-l; sa-ti asezi barbia in palme, sa-ti umfli obrajii strengar, sa te ridici si sa pasesti curajoasa inainte, sigura ca mergi spre acel luminis. Pup
…si stinge tigarea aia ca dai foc la padure