Papadii clandestine
E vremea globurilor pufoase. A cuibarelor de peri fini, inaripati in pudrarea vantisorului. E vremea sa existi. Ca o iluzie cu fundul in sus, fascinanta ca rasturnarea unei clepsidre batrane. E sorocul papadiilor clandestine. Al celor ce s-au ospatat destul cu perle de roua. E vremea sa vezi. Cum mainile creatiei au desavarsit nimicuri inclinate zborului nemuritor, strain, separator. Cand nu stii ce te sufla si nici cat de departe te poarta. E vremea sa intelegi. Coronitele de fire moi nu-s nascute sa reziste. Pentru ca-s impletite cu un curent, cu o briza. Si nu se aseaza pe crestetul nimanui. Niciodata intr-o forma rotunda si intotdeauna incompleta. E vremea sa simti. Fragilitatea pandita de o respiratie. Ce imprastie neintimidata mii de maruntisuri infratite. Imbratisate pana la ultima depanare ca un fir de ata cu un fir de praf. Inrudite prin ingemanare, cu fizionomia unui fason cioplit ordonat, simetric. Dar doar ca o pilda plapanda. E vremea sa te opresti. Sa agonisesti in petrecerea ta fantezia unui scai nedumerit. Si profund nestiutor. Himera din tine sa devina o fictiune deloc vanitoasa. Si, daca se poate, o miniatura reparata de-o ipoteza duioasa. Oamenii nu sunt ca papadiile. Papadiile clandestine nu se pot razbuna pe racoarea ce le divide in buchete, in palarii, in umbrele de vata, in separeuri, in manunchiuri seci si noduroase. Nepoluate si nedureroase. Deloc similare saraturii ce-a uscat gradina umana. E vremea sa nu minti.
Loading ...
marss a spus:
e vremea sa reintram in noi insine
e vremea sa rupem o bucata de vant din gradina raiului si sa ne mantuim cu el fierbintzeala sufletului
e vremea SFINTEI SARBATORI PASCALE
time is near…
flavius a spus:
Sarbatori Fericite, împreună cu Lumina gîndurilor bune, alături de toţi cei dragi!
LZ a spus:
Pana la urma cine stabileste care dintre oameni are dreptul sa fie fericit si cine nu? Exista reguli si cutume care trebuie respectate ca sa ajungi sa te bucuri de dragoste? Nu pot sa nu ma intreb pentru ce oare natura este atat de avara cu chimia iubirii, cand ea ar fi putut aranja in asa fel incat fiecare dintre noi sa treaca prin viata razand si fiind fericit.
Si totusi… Fiecare dintre noi am avut micile sau marile noastre dezamagiri in dragoste. Fiecare dintre noi am cautat atunci sa invocam dreptul la iubire, un drept care desi nu exista in Codul Civil, este cerut de milioane de oameni. In definitiv el ar trebui legalizat, macar sa putem cere in instanta «ceea ce ni se cuvine». Pe lumea asta avem si drepturi, nu numai obligatii. Legislatia omenirii s-a gandit la toate, numai la suflet nu.
Sandu a spus:
Pentru LZ
Reducand dragostea la o idila, limitezi chimia iubirii, precum spui, si deci legiferezi inferioritatea dragostei de parinti, de copii, de semeni, de atatea si atatea lucruri ce iti pot bucura sufletul. Simtirile noastre pot deveni foita de turnesol a ce raspandim in jur…