Foame de pace
Rasuna alarma inimii de sub opinca. Nelinistea unei balade de dor, pe care codrul n-o mai suporta. Racneste azvarlita pacea sedata intr-un sarcofag. Nestavilita noastra pofta e o inflamabila lacomie. Ce sterpeleste suma insusirilor pozitive de la alti pungasi, imbogatiti prin furt. E foamete afara. Tihna zilelor motaite intr-un balansoar s-a camuflat intr-o noapte transata. Marea se supara si inghesuie furtunile intr-o ceasca de cafea cu caimac. Doar spuma e partea cea mai buna a inaltarii valurilor. Ciubucul privitorului ce si-a sfaramat pacea in potopirea viitorului, ce dupa o secunda e trecut. Isi spune ca-i mai bine acru cu sarat, decat dulce si amar. Nu judeca pacea fatala. Intr-o vreme, si ea se satura a fi o curtezana prost platita. Si moare de foamea celui ce nu si-o mai permite. Ori se deposedeaza de cel ce nu stie cum s-o infraneze. Cu o pace, fosta domnita de companie, jurnalul culpelor si cusururilor tale pare legea de nesuportat a mamelor slobozite la curti nobile. Ne e foame de pace. Ce mai conteaza cand tacamul lipseste, cand farfuria e ciobita, de mananci singur sau primesti pomana? Ne e foame de pacea pe care am dezonorat-o ca niste nesabuiti. Ca niste tartori parveniti ce credeau ca ea, ca si copilul din noi, ca si femeia din tine, ca si barbatul din el, va huzuri intr-un declin istovitor. Cand te lovesti cu capul de pace, nu te bandajezi. O lasi pe ea sa doara. Ti-e indiferent, stiind ca e prea calma sa se planga. Cucuiul tau nevazut va deveni totusi un punct de imperfectiune. Ce te goleste, ce te sleieste ca toate pacile transformate in ura, ca toate curtezanele defecte la refuz, ca raposatele sperante. Ce te zdrobeste ca toata pacea de care ai nevoie, pe care nu stii sa ti-o apropii. Din care ai putea trai, prin care ai rezita, cu care te-ai prelungi in era iubirilor vandute.
Loading ...
Geocer a spus:
“Alarma inimii de sub opinca” : frumoasa metafora.
nakudo a spus:
superba postare..multumesc lui Geocer..ca a impartit cu noi…foarte frumos
sabin a spus:
‘pacea e atunci cand toate mamele sunt fericite’, am auzit intr-o zi. ca un joc in care rolurile noastre de copii frumosi sunt jucate sincer si din inima. cu suflete neatinse inca de ura.
o bucurie sa ‘te citesc’ din nou. raze de soare din tarile calde pentru tine si ai tai dragi.
p.s. dar pozele, pozele de unde le iei/faci? mi se par (aproape) irealist de potrivite cu textele.
andreea a spus:
Sabin, pozele cu care imi ilustrez textele sunt fie facute de mine si, prin urmare apelez la arhiva, fie le adun de pe internet, astfel incat sa-mi intareasca spusele. Cineva m-a invatat, data fiind meseria pe care o practic ca o poza face cat o suta de cuvinte. Salutari catre Africa!