Personalul trandafiriu
Suierul trenului iubeste gara. Locomotiva iutita e o sintagma nefericita fara convoiul ce o urmeaza. Expresul iubirilor refrigerate, personalul scrisorilor infectate cu dor, acceleratul sarguincios, rapidul racordat impacientei. Toate, ne-au plimbat candva.
Unele statii ne-au devenit case, unele peroane le-am asamblat uitarii. La unele ghisee, inca se mai vand bilete. Cartoane refugiate sub coate de cersetori, atacate doar de ploi razlete. Injumatatite la sfarsit de calatorie. Mirosul de mahoarca iubeste gara. Chistocul de tigara e o vioara muta fara birtul infumurat. Lingourile otelite raman paralele. Noi cautam intoleranti compartimentul, ele isi cauta intersectia. Blestemand bifurcatia. Poate cel mai frumos voiaj e cel in care-am schimbat macazul. Si-am incurcat trenurile. Abandonandu-ne cu gentile imbratisate in forfota norocului. In escapadele fara cainta. Pe culoarul strans in talie, timbrat cu sarutari de ramas bun. Ne-am sudat intr-un tren. Din care poate-a mai ramas doar un schelet feros. Niste roti epuizate, tocite ca rabdarile nedescaltate. Ma trezesc trenurile in fiecare dimineata. Si pasagerii care ‘nalta castele din ganduri, in asteptarea lor. Si controlorii, mecanicii ce par papusi de ceara, cu fitilurile arse. Ma trezesc panglicile de ceata si pufaitul marfarelor cu sarm burghez, plafonate in halte. Le vaz labartate acordeoane trandafirii. Copcile unui fulger ranit in mers. Ne-om fi intalnit in trenul vietii, in trenul de lupta, in trenul subteran. Sau poate, din cauza ta am pierdut trenul. E un motiv calit sa nu mai urasc. Debutul lin, urmat de turbarea destinatiilor cu ora fixa.
P.S.
De-mi lipseste iubirea
O caut in trenul personal
Si daca tot ii simt pieirea
Zic ca-i doar un tren banal
De-mi lipseste iubirea
Ii cumpar bilet din gara
Si daca tot ii simt racirea
Zic ca-i biletul de pe scara
De-mi lipseste iubirea
Ii daruiesc vagonul unui accelerat
Si daca tot nu-i simt sosirea
Zic ca-i vagonul unui rapid confundat
Loading ...
