Ochi de orb
Privirea e patrimoniul sufletului. Uneori, o soba oarba, un chior brut, tulburat de apusul unei pasiuni. Scurmata de metehnele ei, se intuneca imbatranind. Beteaga si smintita nu mai gadila departarile. Si nu mai este insotitoarea sentimentului schiop. Degeaba o doftoricim. Timpul o vrea mioapa, sasie, incrucisata. Inchidem ochii. E mai usor sa nu vezi deloc, [...]
Loading ...
