Ochi de orb
Privirea e patrimoniul sufletului. Uneori, o soba oarba, un chior brut, tulburat de apusul unei pasiuni. Scurmata de metehnele ei, se intuneca imbatranind. Beteaga si smintita nu mai gadila departarile. Si nu mai este insotitoarea sentimentului schiop. Degeaba o doftoricim. Timpul o vrea mioapa, sasie, incrucisata. Inchidem ochii. E mai usor sa nu vezi deloc, decat sa distingi vag. Uita-te in ochii mei! Pana la majoratul vederii tale trebuia sa afli. Ca te vezi mai mic cand esti aproape. Ca te simti nimic, cand nu te vezi. Ca te pierzi mai mult, cand te afunzi. Ca te lasi putin, cand nu ii crezi. Atlasul clipirilor desculte, caznite sunt apasate de incarcatura genelor stufoase. Sunt niste sugative de top, in lupta cu lacrimile, dar nu sub lupa altui iris nepacalit. Te cred. Ai mers unde ai vazut cu ochii, paharul ti-a fost plin ochi, ai pus ochii pe ceva, ai mintit de ochii lumii. Ai grait intre patru ochi, ai scos ochii supararii, ai sorbit din ochi tacerea, ti-ai vazut visul cu ochii. Si-ai ratat mii de ocazii. Sa vezi cu ochii tai ca uitarile sunt barate de intoarceri. Ca suntem creatii pacatoase, faurite pentru legalizarea iubirii. Sa vezi cu ochii tai ca suntem nebunia ce legalizeaza riscul. Cu ochii de orb n-ai pipait bulversarea sipotelor, crezand ca o cascada iti aduce mereu pieirea. Cu ochii de orb n-ai intrebat vremea de vise, crezand ca scurgerea ei e o cataracta peste greseli. Cu ochii de orb n-ai murmurat dragostea, crezand ca portia cu varf face farfuria mai mare. Cu ochii de orb n-ai vazut corbii. Care-au planat intaratati spre puiul de nadejde ce-a asteptat in van mama printilor inamorati. Cu ochii de orb n-ai vazut indrazneala unei nopti de vara, foile iluminate de numele tau. Cu ochii de orb n-ai diferentiat pata insistentelor tacite, crezand ca ranile se vindeca, semnele se sterg. N-ai avut ochii mei. Nici sanatosi, nici cotrobaitori, nici netratati. Iar eu n-am citit simetria destinelor, fiindca intr-o noapte am inchis ochii, crezand in diminetile noastre.
Loading ...
fgump a spus:
Vad clipele prin vreme cu ochii mei de orb
Privesc atent in jur si nu din intamplare
Simt noptile ce-adie prin penele-mi de corb
Amestec stelele cu gandurile-n noaptea mare