Piper peste uitari
Cazmalele nesabuite ale mintii adancesc neantul in care au loc palate bandajate de seismele uitarii. Dojenim invioratorul duh al amintirilor. Jucandu-l sprinten ca la o nunta a simturilor negre la maturitate. Ne otravim voluntar cu un dor caustic. Care ar putea imprastia cenusa regretelor. Peste mari, peste timp, peste reveniri ravratite in fasa. Credem indecent de naiv in restituirile de clipe unicat. In carma ce rasuceste resortul unui mecanism pricajit, abandonat. Ii transformam dosul in fata, ridicularizand mania maladiva ce alta data ne-a parut indreptatita. Si culmea…Bosumflati, tulburati, vindecati sau sterilizati de vremuri apuse, cei ce se redau, se returneaza. Ne intrebam de ce se mai ivesc, daca dispar atunci cand avem mai mare nevoie. De-o simpla sedere. De prezentul lor recidivat dintr-un trecut cu talc. Sau dintr-o fabula, in care slabiciunea e unicul defect al animalului indragostit. Rascolirile nu imblanzesc viitorul, dar iti inmoaie forta de evocare. La panoul de comanda al emotiilor, manevrele disperate ale unei judecati stanjenite n-au succes. Doar se ametesc presimtind invitabila retragere. Uscati de artificial, resimtim ilogic dispozitia de a puncta mai departe viata, ratacind primejdia scurtelor durate. Nu stiu ce faci tu. Eu pun piper peste uitari. Si sare in ochiul memoriei infidele. Pun condimentul tropical, pisat peste intentiile celor ce mi se arata cu pretentia reconstituirilor tardive. Vreau sa stranut uitarile ce-mi ofenseaza propria iuteala. Cu care am decis sa nu fac haz de ce-am pierdut. Am hotarat sa nu chinui ce-as fi putut avea, schingiuind revolutia in care as fi murit doar pentru libertatea unor amintiri. Tocmai cand ma pregateam sa traiesc.
Loading ...
Sandu a spus:
Iti amintesti…si iti vei aminti…mereu; caci descoperirea acoperirii acelor clipe e o cale mult prea pagana pentru sufletul tau. Piper? Suna de parca ar fi ingredientul miraculos al nu stiu carui vraci. Hmmm..cine ti-a vandut pontul?
Mai bine foloseste reteta asta: Se ia un borcan cu dulceata de trandafiri, se desface cu grija, iar cu o lingurinta se culeg incet cateva petale si se savureaza, musai cu ochii inchisi…apoi se arunca lingurita si se baga degetele cu totul in borcan. Restul vine de la sine.
NOTA Senzatiile pot fi amplificate daca incalti niste papucei de balerina.
Aaa…era sa uit: lacrimile au suficienta sare, chiar si pentru ochiul memoriei infidele, deci nu mai pune sare.
Oare ce e mai bine? sa-ti amintesti sa uiti sau sa uiti sa-ti amintesti?
Oricum am lua-o, tot trebuie sa ne amintim sa uitam amintirile…si tot nu scapam de ele.