Sahara rozelor mute
Marea dragoste a desertului ramane floarea vie. Marele sau esec este duna impotenta. Arsita, dospeala nisipoasa si poate cerul netaiat de lacrimi. Ca o femeie resemnata, imensa uscaciune stie doar sa se strecoare din brate, palme, priviri. Cu egoismul din halucinatiile si iluziile unui ratacit, care n-a aflat ca dupa graba ramane oboseala.



