Sahara rozelor mute
Marea dragoste a desertului ramane floarea vie. Marele sau esec este duna impotenta. Arsita, dospeala nisipoasa si poate cerul netaiat de lacrimi. Ca o femeie resemnata, imensa uscaciune stie doar sa se strecoare din brate, palme, priviri. Cu egoismul din halucinatiile si iluziile unui ratacit, care n-a aflat ca dupa graba ramane oboseala. Sahara lungilor cautari nu clocoteste dupa apa. Nici dupa oaza pe care netotii o slavesc ahtiati, injunghiati de setea comuna. Poate ca nimeni nu stie daca viata e insasi un desert ce-l exploram c-o pauza de iarna. Sau daca desertul incepe atunci cand ne incinge neputinta traversarii lui. Sau daca se termina atunci cand pelerinajul nu mai vrea sa insemne fuga vadita de urme clare. Acolo unde sunt farmecele unei lumi frumoase sunt si secretele unor calatori puternici. Poate ca noaptea Saharei mele miroase a migdale pisate, a arahide decojite, a rodii nestoarse, a frigara stinsa cu vin rosu. A luna cocotata in varful unei gramezi gemene, a piele uscata de sarpe, a matase rusinata de-o boare. Poate ca visul Saharei mele geme-a sihastrie, zambeste ca o coapsa bronzata. Poate Sahara tanjeste dupa o baie cu gheata, dupa o balta mandra, dupa o gura de menta proaspat dezradacinata. Poate ca s-ar simti mai inselata cu o lacrima, decat cu o damigeana de apa. Poate ca s-a saturat de picioare nespalate, infipte adanc in plaja tronata de aparente. Poate ca mi s-a multumit cu niste cactusi, cu priveghiul la care nimic nu boceste, fiindca se scutura. Poate ca fara ploi totul este desert, cum fara flori totul e o iarna. Desi nu stie cum e racoarea rozelor clatinate de vant, Sahara mea si-ar incredinta plaiul secatuit. Unei flori mute care macar o data in drumu-I spre soare, sa-si planga sincer dezamagirea. Si sa scape turma florilor ce-au fost educate sa nu planga neimplinirile sufletelor tradate.
Loading ...
laura a spus:
Exact doua flori am rodit si eu din pustiul inimii mele si mi-am pastrat pentru ele toata seva de iubire.Nu tot ce este verde este si bun.Nu tot ce este primit imediat este si bun.Poate dragostea cladita in timp, bob cu bob, e mai durabila decat cea primita intr-o zi.Poate ca dragostea oferita neconditionat e mai putin frustranta, pentru ca daca nu astepti nimic, nici nu vei fi dezamagit ca nu primesti la randu-ti ce ai oferit.Poate ca oazele din desert sunt doar iluzii.Ca si viata pe care o traim…
Ana-Maria a spus:
“Poate ca noaptea Saharei mele miroase a migdale pisate, a arahide decojite, a rodii nestoarse, a frigara stinsa cu vin rosu.”
Superbe imagini sinestezice. Imi place foarte mult ceea ce scrii. Ai un stil unic.
andreea a spus:
@ laura- ar fi usor ca viata sa fie o iluzie. Din pacate ea e doar plina de iluzii.
@ Ana-Maria – E un lucru bun, Ana. Pentru mine esti un castig, deloc financiar. Stilul in da fiecare om in parte. Suntem atatia unici…Te astept cu drag