Scrisoare pentru destin
“Drag Destin,
Nu o sa te intreb ce mai faci. Stiu ca iti urmezi cursul. Am nevoie cu disperare de iubire. Daca se poate, azi sau maine. Sa nu mi-o aduci in ultima zi a vietii, pentru ca nu ma va gasi acasa. Poate o sa imi faci rost si de nitica putere. Caci, vezi si tu, e mult prea trist sa zaresti pe strazi cocoloase rostogolite. In noianul de griji facturate lunar. Nu esti un filantrop. Dar, macar de dragul anilor ce i-am casat ai putea sa-mi daruiesti intelepciune. Nu ca sa-I cer de un deceniu acelasi lucru lui Mos Craciun. Si nici sa incropesc inlacrimata scrisori unui destinatar fara putere de raspuns. Ci ca sa supravietuiesc iubind intr-un haos in care increderea e un trofeu rar, nescos la concurs. Am inteles, esti destinul batut in cuie. Mi s-a povestit ca tu trasezi drumul meu. Si ca eu sunt purtatoarea ta de zile. Cu tot respectul, cred ca destinul meu s-a imbatat iar si de aceea nu-mi gasesc calea. Poate reusesti sa ma scoti din traficul zilnic in care oamenii nu-ti dau binete. Si sa ma calmezi cand observ ca vanzatoarele prost platite iti vara marfa expirata in plasa. Poate infiintezi fara vreo taxa, un coltisor de lume, in care balacarerile politice se sparg inainte sa se auda. Peste o luna, poate inventezi o ora in care lumea sa nu poata minti. Si alta in care toti sa ne intoarcem acasa, la biblioteca parasita. Nu o sa iti cer numerele de la loto. S-au deschis destule sali pentru jocuri de noroc. Unde si tu trimiti jucatori ce-si irosesc sansele, cu banii copiilor inca nevorbitori. Si nu inteleg ca arunca pe fereastra ceva ce nu stie sa zboare. Cand merg cu tramvaiul sper sa mai pot gasi batrani care nu lovesc cu bastonul, fiindca te-ai impiedicat ca un prost. Si ca fetele triste de dimineata nu se mai ascund in paginile unui ziar cu susul in jos. Ma tot gandesc daca cineva te corvodeste. Daca te santajeaza, fiindca esti scris sa nu te vezi, ci doar sa fii simtit. Poate ai sa imi spui daca te intrerupi de fiecare data cand suferim adanc. Sau daca razi cand imi chitesc babeste monezile. Cu siguranta, tu n-ai grija intretinerii ori a oalei cu ciorba in care tre’ sa se vada carnea. Cu orgoliul tau de invizibil poate imi explici. Cu ce sunt mai fericiti copiii cu hainele de firma. Si cu ce sunt mai bogati afaceristii fara scrupule. Poate ma scapi de dulcele egoism care necajit trage a razbunare fara sens. Si imi tii o teorie pe care parintii au uitat sa o demonstreze. Cred ca ai si tu acolo, un dram de autoritate. Nu-ti inteleg insa politele pe care ai ales sa le achite prunci cu cancer. Sa nu ma minti! Ii vad la televizor. Incredibil, dar nu-ti voi cere fericire. Banuiesc ca e un praf pe care il arunci in ce sac vrei tu, cand esti binedispus. Am pretentia unei vorbe bune si a modestiei cu care am pasit atunci cand mi-am dat seama ca stiu sa merg. De cafeaua aia ieftina, macinata la butic, care era atat de aromata la aburul unui sfat de cumatru sincer. Si de tot timpul pe care il poti imprastia. Caci, cu mana pe inima, tu nu stii ce grabita a devenit lumea. Daca n-oi mai fi cand te decizi sa-mi devii un destin fidel, lasa toate astea altcuiva. Am invatat ca dar din dar se face Rai. Stiu de cand am oferit mamei intr-un Craciun ultimii banuti din portofel. S-apoi, prin zapada am gasit altii. Probabil ca tot munciti. Nu-ti cer nici sa fiu bogata ori vreo ducesa infumurata. Fa-ma saraca, dar iubita. Lipseste-ma de lux, dar da-mi murmurul linistitor al omului care-mi spune ca va fi bine. N-ai fi tu un destin mai incapatanat ca mine! Da-mi pacea sau dreptatea. Asigurarea ca cel ce-ti citeste cu voce tare randurile mele nu e beat, bogat sau prea iubit.
Cu drag,
Carca zilelor tale”
PS – Astept revendicator (i)
Loading ...
Destinul a spus:
De ce sa nu ma-ntrebi ce fac? Chiar vreau sa ma destainui tie. Caci sunt purtat pe drumuri nedorite si chiar de sunt destinul tau, te incapatanezi sa faci ce-ar trebui sa fac doar eu. Tu doar iubeste, chiar si putinul de moment si lasa-ma sa caut taramul tau. Nu-s Mos Craciun, dar nici vre-un renegat nu vrau sa fiu. Sa nu te crezi fara destin, caci ma indepartezi si nu mai pot fi bun. Asculta doar ce vrei s-auzi, priveste doar ce iti doresti sa vezi, ridica-te cand cazi si mergi…ma vezi? Te tin de mana, sa nu crezi ca te pierzi. Ai infruntat atatea, si-s mandru de printesa mea mea…nu stii cate destine ar vrea sa fie-n pielea mea. Ma intristezi cand spui ca-s infidel. Am fost doar ametit, odata, dar erai prea frumoasa tu, mireasa. Eu iti promit ca iti voi da in fiecare zi binete si nu ma voi lasa-nselat de fericirea de moment. Si-ti mai promit ca noaptea voi cauta iesire din labirintu-n care ratacim. Un singur lucru-ti cer, sa crezi in noi si sa iubesti, oricum, oricand, si pe orice-ar fi, din ce in ce mai mult.
Te imbratisez si te sarut pe frunte, Carca zilelor mele.
lavinia a spus:
superb…i-a placut si lui cabral
http://www.cabral.ro
jenan a spus:
Wow… Gandurile tale sunt si gandurile mele,superb.. Parca am vbit eu… Jur cu mana pe inima ca exact cuvintele astea mi le-am spus in sinea-mi azi: “Fa-ma saraca, dar iubita. Lipseste-ma de lux, dar da-mi murmurul linistitor al
omului care-mi spune ca va fi bine” .
E tot ce mai vreau acum de la viata!
andreea a spus:
@ lavinia – multumesc, a fost o surpriza minunata
@jenan – Ma bucur ca te-ai regasit in cuvintele mele. E unul dintre momentele pentru care continui ce am inceput aici.
nicoleta dragan a spus:
Superba scrisoarea ta care desin. Chiar ma gandeam ce i-as scrie eu destinului meu… Inspirata de tine, cred ca am sa-i scriu.
andreea a spus:
Toti ii scriem la un moment dat. Putini dintre noi stiu ca Posta Romana e ineficienta in acest caz
kitty a spus:
sunt fascinata…am gasit din intamplare acest site…si citesc…si e atat de placut sentimentul ca nu sunt singura intr-o suferinta..parca continua…stiu ca suna egoist…dar sa regasesc trairi ce credeam ca imi apartin doar mie, imi naruie sentimentul de..ciudata…inadaptata intr-o lume prea superficiala si fada…
kitty a spus:
mi=au dat lacrimile citind ce ai scris aici…se spune ca nu maretia casei tale te poate face fericit. ci caldura si iubirea colibei saracacioase in care te asteapta un suflet cald.
Toti tindem catre iubire, chiar daca recunoastem sau nu…insa putini avem sansa de a o intalni si trai cu adevarat.
Si atunci cand crezi ca ai iubirea in palme, destinul, iti joaca feste..poate e beat. cum spui tu…sau tu ai intrat intr-o stare de beatitudine ce te indeparteaza de realitate…astfel..cand dai nas in nas cu realitatea..simti ca te-a lovit trenul..si ai inima imprastiata in mii de zari…
Ruxandra a spus:
De când “te-am descoperit” acum câteva zile (şi o zic cu o emoţie ciudată), îmi hrănesc în fiecare seară sufletul citindu-te .. După o zi banală de muncă, las stress-ul şi încerc să-mi dozez “porţiile” de lectură cu atenţie .. Sper ca arhiva să fie suficient de mare şi să mă ţină cât mai mult .. Şi îţi mulţumesc că ai ales să-ţi faci timp să vorbeşti despre suflet, despre viaţă, despre noi oamenii, altfel decât robotizaţi şi înecaţi în cotidian.
Poate că sună naiv, dar mi-ar plăcea enorm să te aud vorbind despre tot ce ne oferi aici ..
P.S. Sper ca destinul să fie “de treabă” cu tine şi să-ţi citească scrisoarea şi toate celelalte gânduri … şi să te răsplătească aşa cum meriţi!
(am încercat să postez la guestbook, dar n-a mers … aşa că am ales să postez aici, dacă tot am făcut referire …)
Deeato a spus:
Felicitari!!! Mi s-a facut pielea gaina.. Toate articolele sunt absolut magice.. Ma regasesc in atatea idei si totodata am senzatia ca as putea sa pierd iar si iar printre randuri… Superb!!!
Alex. Chimu a spus:
Intr-adevar, am citit de la inceput cu voce tare acest text, simteam ca asa il voi simti mai bine. Nu sunt nici beat, desi mai bine as fi fost, as fi simtit mai bine esenta lucrurilor. Nu sunt nici bogat in bani, desi bogat in oameni incep sa fiu. Nu sunt prea iubit, pentru ca inca nu am invatat sa ma iubesc pe mine insumi.
Eu cred ca totul e perfect, ca nimic pe lumea asta nu e intamplator, nici copiii care au cancer si nici nefericirea. Toate au un rost al lor, insa nu destinul e cel care ne joaca pe degete, ci noi ne cream fiecare aspect al realitatii pe care o traim. Fiecare lucru pe care il vedem, il observam, il simtim, vine sa completeze experienta realitatii proprii, pe care numai noi o vedem, fiecare in parte.
crina a spus:
intr-adevar tre sa te cunosti prea bine pe tine insuti ca sa poti sa faci un comentariu la aceasta scrisoare,tre sa te regasesti k sa poti sa il intelegi…fiecare il percepe dupa fratia pe care o are cu destinul si dupa relatia cu viata in sine…e bestial…