Magii impachetate
Te simt satul de comprese cu namol. De tampoane sterile ce sorb cuvinte necalauzite. De bucati macre de tifon, ce panseaza rani, zile, rugaciuni. Cu fiecare parte bolnava, betegim minti intregi sau teferi nebantuiti. Ca mai tarziu, sa ingenunchiem schilozilor tradusi. Din luceferi, in invalizi, din trecut, in izolarea de prezent. Asteptam compensarea cu ruperea fiecarei sfori ce forteaza lucrurile. In asezare, etajare, pastrare ori livrare. Ravnind ca pepenii la apa, omitem partea invizibila a negotului. Ne pudram manutele, ne spalam pacatele. Si priponiti cu propriul lat am insfaca un lot din mosia minunilor. Scindam cainos fericirea naroada, punem plasturi peste planuri fumate. Cocolosim pierzanii anuntate, promitem mari fara sari, invartim infectati aceleasi piese microscopice. Pe care le pierdem din vedere. Si care fac lumea sa para prea mica. Sufocata in corsetul de lemn al pacalelilor pitoresti. Dam atribute ghearelor cu care aram originea. Si ne lovim la cap. Mai devreme, mai tarziu sau oricum. In graba noastra spre parjolul dinspre usa. Unde ne-asteapta o magie. Ca o dimineata roz, atarnata unei nopti albe. Ne asteapta magia pe care de care ne temem, de care ne-am putea indragosti. Pe care am survola-o cu dulcea prapadire a palmelor. Ca si cand am mangaia pantecul crescut al unei femei roditoare. Si-atunci, suficient de patroni, respiram prin toti porii pornirile si pasiunile, cumpatul si puterea ei. Chitindu-i ambalajul infasurat c-o panglica de fluturi. Ce leaga ranile tinere. Care ‘namolite au usturat sub apasarea dezamagirii. Cu care am uitat sa ridicam privirea mai sus de genunchi.
Loading ...
Miki a spus:
Inimi in borcane cu formol,dureri si iubiri tinute peste timp. Candva ,peste ani ,cineva va privii cu mirare si temere exponatele.Privirea va trece de sticla groasa si rece .O usoara miscare a genelor si va percepe o tresarire a inimii ca un spasm,o ultima bataie. In lichidul alb-galbui stau captive toate iubirile,durerile,suferintele si mai ales dorul. Un dor nebun de a evada din acel loc,dorinta de a mai simti inca odata cum inima pereche avea acelas ritm si ambele cantau o melodie demult uitata,o melodie stiuta doar de ele,de cele doua inimi…
Sandu a spus:
Un bob mai caldut si un pic mai optimist, se poate adauga in viitor? E prea frig.
ruben a spus:
“corsetul de lemn al pacalelilor pitoresti” imi place cum suna. si sa ma uit la pozele tale imi place
o zi misto !