Cina cu prezentul

3563651070_afb715653a1N-am luat mult din viata mare si plina de toate. Poate doar pranzul bogat din patulul in care ne-am culcat vijeliile. Ospatul regesc din poiana iubirilor si conditiile pastrarii din slovele sacrificiului. Am luat palcuri de menta verde, pene scuturate de pe porumbite albe, cremoase. Ne-au ramas durerile unei nuci sparte sub calcai, farame de scortisoara in sanul nesatul sa fie pleoapa sufletului. N-am luat mult din viata mare si plina de toate. Poate doar surasul daliilor, trezite in fereastra diminetii. Poate fisticul presarat ca un sidef pe abdomenul unei piersici, dezbracate de puf. N-am luat voiajori care sa-mi curete dormitorul de iluzii sau gandurile de poluarea egoismului. Nici farame din painea sperantei, nici garantii ori depozite pentru fructificarea feliilor de trecut. Poate am uitat sa ne legam de glezna, oastea optimismului. Si s-o taram agale, ca pe o bijuterie mostenita de la toate clipele de pesimism. Ne-am luat intre noi si ne-am schimbat. Cand cu rufe curate, cand cu contravaloarea lor. Ne-am promis intre noi si ne-am imprumutat. Cand pentru totdeauna, cand pentru impacari parlite. Ne-am uitat curajul intr-un sant sapat pentru pagubasi. Si, de dupa un deget am facut umbra ipocriziei. N-am luat mult din viata mare si plina de toate. Doar nu-ti mobilezi zilnic hambarul unde visele se iau in brate de frig, pe straturi moi de paie. N-am ramas decat cu ce-am facut bine si ce n-am apucat sa facem. Ne-am luat dialogurile de lut, judecatile emise de cei drepti, pe care am calcat stramb. Am luat din viata mai putin decat duce carca si-am consumat din timpul ei, mai mult decat ne-ar fi pasat. Am scobit turturi de imoralitate si am racit fiinte a caror caldura o iubeam nespus. N-am luat mult din viata mare si plina de toate. Poate doar libertatea de a nu profita prea tare de reverie. Libertatea de a nu pedepsi prezentul, cu care cinam doar o secunda.

Acest articol a fost postat in data de miercuri, 27 ianuarie 2010 la ora 12:51 in categoria Graunte macinate.

4 Comentarii

  1. offshore a spus:

    foarte frumos scris.

    28 ianuarie 2010
  2. Crysty a spus:

    …Sarcasmul luntrelor sparte de vijelia intrigilor nascute din neantul absolutist al idealismului terefiant…Tandari de vis risipite de grotescul ucigator al sublimului, in spatele caruia stau ascunse mii si mii de idei in imponderabilitate…Exista oare viata pe pamant?

    (glumesc desigur…app’…inca mai astept parerea ta,pe care dealtfel mi-ai promis-o,la ceea ce am scris pe forumul Big family…Si inca ceva…l-ai citit pe Khayyam?)

    29 ianuarie 2010
  3. Crysty a spus:

    (M-am gandit sa-ti trimit tot textul pe care l-am scris azi..Daca vrei il lasi,daca nu…nu)

    …Sarcasmul luntrelor sparte de vijelia intrigilor nascute din neantul absolutist al idealismului terefiant…Tandari de vis risipite de grotescul ucigator al sublimului, in spatele caruia stau ascunse mii si mii de idei in imponderabilitate…Puritatea gandurilor introvertite simbiotic in senzualitatea ego-ului…Extensia sufletului in universul cuprins de prometeicele flacari ale inimilor inselate si de crivatul soaptelor pierdutelor iubiri…Antichristul rastignit pe crucea Sfantului Andrei, condamnat irevocabil sa numere trenurile plecate din gara sperantei catre nicaieri…
    …Legile lui Murphy metamorfozate in pacatul controversatei Eva atunci cand Adam,cuprins de optimismul cunoasterii,descopera ca exista Bamboo…Socanta veste ca mai ai de trait o viata pe pamant dupa ce ai trecut de Purgatoriu, condamnat pentru ca ai folosit o identitate falsa, iar persoana iubita ramane in gradina Edenului…Firava sansa a binelui in inclestarea cu raul si nesansa raului care promite ca va face bine in detrimentul binelui…Fantasmagoria gandurilor rationale cuprinse de nebunia sindromului Ciomu..This is it !!

    29 ianuarie 2010
  4. Sandu a spus:

    Crysty, n-ai uitat ceva? Purgatoriul e doar pentru pacate mici…ori Murphy s-a jucat la trecatoarea spre Eden…?

    Andutzu, Invata regulile astfel incat sa stii cum sa le incalci cum se cuvine. (Dalai Lama).

    29 ianuarie 2010

Scrieti un comentariu