Ziduri cu fermoar
Sunt ziduri ce ne despart. Niste caramizi suprapuse-n colierele distantei. Sunt ziduri prin care treci. Prost mesterite, dar bine privite. Sunt ziduri scunde. Le sarim golaneste,ca pe doua siruri de dinti. Sunt ziduri vechi. Oase istorice, roase de demolatorii fara succes. Sunt ziduri sfinte. Care imbuca suvita de speranta a celor ce le plang. Sunt ziduri mazgalite. De lame sau carioci, de furii ori de bucuria mesajelor eterne. Sunt ziduri in constructie. Care apara sau doar separa priviri, pasi, sanse. Sunt ziduri daramate. Transformate in ruine de negura vremii, in cetati de cei izgoniti. Sunt ziduri imaginare. Fortificatii betonate, la care privesti lung s-ajungi departe. Sunt ziduri care dor. Si atatia care se izbesc sadic de ceea ce nu pot infrunta. Sunt ziduri cu urechi. Desi nu toarna nici un sunet spart, nici un plan,nici o minciuna. Sunt ziduri cu fermoar. Duse pana-n cer,mai sus de alte blocuri, mai sus de multe castele, mai sus de orice turla. Sunt acele ziduri ce se desfac precum un hanorac. A caror intaltime poate sfida rabdari atat timp cat deschiderea lor atarna de-un sir de lame potrivite. Sunt ziduri de suflet, ponegrite,dar curtate. Sunt giganti de piatra care sperie mamaligile de oameni. Sunt verticalitatile care ne obliga sa le trecem drepti. Sunt acele ziduri care nu-şi deschid sliturile pentru o nevoie. Ci care la nevoie sunt deja descuiate ca doua paranteze, pentru a inaugura vernisajul reintoarcerii,curajului. Sunt acele ziduri care se casca la comanda croitorului istet care-a cusut fermoare in mugurii rocilor din temelie. Sunt zidurile scrijelite de grindina nemiloasa a celor ce n-au habar sa le prefaca din rasnite in nestemate. Sunt zidurile ce-au inghitit praful infatisarilor taioase,dar care n-au pierit in lupta cu tartrul de pe stema bunatatii. Si care nu s-au invinetit de la spuma haimanalelor ce le-au luat in ras. Sunt zidurile oamenilor, care de dragul curtii interioare muncesc o viata. Pentru sapunul ce ispiteste fermoarul.
Loading ...
Octavian Pelin a spus:
As dori ca aceste ziduri ridicate artificial in relatiile interumane sa se darame si sa lase liber comunicarii.Lipsa de comunicare transparenta in stil occidental ,ne lipseste ,o seara minunata ,cu stima Tavi
david a spus:
Foarte reusit blog-ul . Chiar imi place. Prin prisma frumusetei acestuia , facem schimb de link-uri?
http://blogfericit.wordpress.com
UnEu a spus:
Cataratorul.
Ce ziduri niste pietricele ,
Le treci si dai de altele ca ele .
Mai trece un an ,mai urci un zidulet ,
In spate ai lasat un sir nu prea semet .
Si uite cum in fiecare an te-ai catarat ,
Pe dealuri sau coline .
Acum sa te intorci nici ca-ti mai vine .
Cand vezi ca ai ajuns la poalele de munte ,
Privesti unde incepe dar nu stii catre ce ,
Iti va porni poateca inainte ,
Sau daca vei ajunge in varf sa vezi cum e .
Dar poate nu conteaza ce vei gasi acolo ,
Si poate nu vei stii daca mai poti urca .
Insa tot ce conteaza in drumul tau din viata ,
E sa gasesti un altul ce te va ajuta .
Traind tovarasia ,urcarii impreuna ,
Orcare hop din cale, va fii mult mai usor ,
Si veti lasa din voi o raza calatoare ,
Ce se va catara, prinsa de acelasi joc .
Razvan a spus:
Foarte frumos exprimat. Mi-a placut creativitatea de care ai dat dovada.