Mesagerul prost platit
Am auzit ca viata e plicul adanc al unei poezii. In care incape talcul, incape socoteala, apoi lotul de vesti si chipul mesagerului. Ca orice destinatar dependent de calea postala, exploatam incarcatura de idei si sentimente, ca pe un predicat jertfit placerii. Si iubim fiecare scrisoare inmagazinata in suflet, asemenea unui cod genetic, primit la nastere. Pentru ca suntem dependenti de apelurile fara sentinte, de rostirile succesive ale iubirii, de surprizele pe care orice instanta le-ar condamna. Si, infometati de stirile parfumate ale destinului, adulmecam solii insarcinati sa intregeasca gama nuntilor de cuvinte. Visand la delegatiile care ne implinesc ca pe-o misiune speciala. Dar fiecare, intr-o zi, ajunge un mesager prost platit. Care, mai deloc entuziasmat rataceste telegramele. Care spera ca macar o zi sa fie persoana careia i se incredinteaza viata ca un plic. Acel mesager lipsit de constrangerea timbrelor ce nu se adora lipite. Am auzit ca viata e o pilda dezbracata pe-o hartie. Pentru altii, un colet aruncat la granita dintre doua razboaie. Iar pentru mine, o musama cu insemnele dintre radacina unor momente si coroana amintirilor. Recunosc. Si eu, ca si tine, m-am indragostit de mesagerul grevist. De cel neonorat la timp. De cel mult prea comun, fara a carui tupina n-as fi aflat ca pot face flori. Fiindca dincolo de masca banalitatii s-au ascuns sutele de livrari predestinate. Cele care nu seamana nici pe departe cu fericirea scursa din sticle de plastic. Nici cu cea descarcata accidental din traznetul ce opereaza un nor de-o ploaie acida. Iubim mesagerii prost platiti. Mai ales cand apar dintr-un senin, modeland universul sarac fara semne. Iubim mesagerii care habar n-au ca schimba rosturi, ca ne transforma cu un rand, din sarmani in mari bancheri. Iubim mesagerii discreti care neajutati, imping niste straini in siropul dulce-amarui al viitorului. Dar cel mai mult, am iubit plicurile lipite de mine. In care-am sigilat si ganduri si regrete, rugi si fatalitati. Si-am respectat un mesager. Acela care mi-a adus lozul cel mare al iubirii, cand eu uitasem c-am jucat, cand el stia ca a pierdut…
Loading ...
zass a spus:
Deh, astazi posta nu mai e ce-a fost. De cand cu messengerul, sms-ul si celelalte artefacte ale diavolului, postasii nu-si mai iau treaba in serios, poate si fiindca le e clar ca sunt solutia celor… neimportanti, celor care au prea mult timp de pierdut sa scrie o scrisoare sau trei randuri pe o vedere, sau macar un rand pe o carte postala. Oamenii importanti, cu afaceri, cu responsabilitati, nu-i asa, au timpul dramuit, trimit de Paste si Craciun sms la intreaga lista, in 30 de secunde, dupa care citesc inca 200 de sms-uri venite de la cei asemeni lor, sau pur si simplu le dau delete necitite, cand se imple in-boxul.
Pentru o abordare mai optimista, recomand “The Postman”, da, acela cu Costner.