This time in September…

lady_autumnSeptembrie s-a intors acasa. Ca de fiecare data, a adus cu el ceva nou, ceva vechi, ceva unic, ceva personal. M-am intors si eu in spinarea lui, cu capriciile sale si mananc susan cu miere. Anul asta vreau sa fiu un tren colorat care se opreste in statia fiecaruia. Nemijlocit de ore sau de alti slujbasi. Vreau sa fiu expozitia unui singur artist. O sa muscam din Septembrie ca dintr-o tarta cu capsune. Prin gandul lui, de dragul meu, acceptă. Zaboveala unei nopti cu luna plina, pe damburi de ierburi lipicioase. Nebunia unui personaj de poveste, care sare garduri, razand de propria-i teama. Numaratul stelelor indepartate de pe metereze mangaiate de iubire. Voiosia de a nu ajunge la lumina din capatul tunelului, de dragul unei imbratisari pe intuneric. |Licurici rataciti din iunie si fluturi obraznici, aprinsi de lumina felinarelor. Plimbari printre necunoscuti cu miros de napolitana, tovarasia unor sufletele care inteleg fara cuvinte. Accepta. Sa imparti patul macar o noapte cu o dragoste irepetabila. Sa pastrezi o floare intr-o carte gasita pe presul de la usa. Sa fugi spre orice loc te poarta destinul, daca acolo te asteapta cineva. Sa pui nasul rece pe un gat cald, sa alergi cu gura deschisa si sa te ascunzi ca aurul pierdut. Sa te colorezi in spatele unui apus precum un bob copt de strugure. Cauta tot ce iti lipseste si canta-mi o melodie scurta, prosteasca. Poarta pe chip zambetul unui om care si cand greseste, se simte strans in brate. Deschide ochii macar intr-o dimineata,fericit ca de pe un scaun, cineva te priveste indulcit. Strange mana unui om pe care nu stii daca il vei mai vedea vreodata si fugi pe strada ta, unde cineva poate-ti cunoaste ora cand revii de la piata. Impaca-te cu omul rau din fiecare om candva bun. Poate ziua ta e in Septembrie. A mea la fel. Vom sarbatori distanta parcursa in jurul lumii, timp de o zi. In luna mea, in luna bobilor, in luna noastră, risipeste-ma fară regrete. Imprastie in fiecare casa, in fiecare suflet ce ai gasit aici. Du-ma departe la cei ce nu ma cunosc, la cei ce ma iubesc mai putin. Raspandeste-ma timp de 30 de zile in bratele strainilor, in mintea prietenilor tai, in pauzele de cafea. Rasfira-ma in duminicile cu parintii, in drum spre casa, in parcul tapetat de frunze blegi. Pune-ma in fata celor care simt ca mine dar nu au invatat sa ma gaseasca. Transforma-ma in jurnalul tau public si poarta-ma peste toate locurile in care nu am ajuns. Du-ma cat mai departe, fă pe cineva să ma strige. Just this time in September…

Acest articol a fost postat in data de marți, 31 august 2010 la ora 23:38 in categoria Seminte de iubire.

7 Comentarii

  1. Andrei a spus:

    …te iubesc !

    1 septembrie 2010
  2. octavian pelin a spus:

    Try to remember the last september….minunat textul a venit ..TOAMNA.. o zi minunata!
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

    1 septembrie 2010
  3. Dan a spus:

    Frumos şi cald, ca o seară de toamnă tarzie, niciodată traită. Să ai o toamnă frumoasă, visule …

    4 septembrie 2010
  4. Paul a spus:

    Doar înfăşurarea unui text, abstragerea lui într-o propoziţie finală, un act textual ultim rămas, dăruit, uitat, livrat lumii spre interpretare?! Să se reducă existenţa umană doar la lectura acestui tulburător text înfăşurat, ascuns în volutele spaţio-temporale?! Fie furnică, fie filozof, înjghebările organice în care pâlpâie o scânteie spirituală nu par a avea ca fundamentală îngurgitarea unor porţiuni de spaţiu, mici îngrămădiri de molecule sau celule palpitând sub varii forme colorate viu, atrăgător.
    Totalitatea se gândeşte pe sine şi caută printre propoziţiile sale una convenabilă
    Necunoscută. Rece. Arogantă
    My September!

    8 septembrie 2010
  5. Cristian a spus:

    Obsesia ta….Trenul….La multi ani, frumoasa doamna (cu scuzele de rigoare pentru intarziere) .

    13 septembrie 2010
  6. iris a spus:

    Ah toamna…. ai portretizat-o atat de frumos, parca sunt deja acolo in lumea asta frumos colorata de cuvinte…

    14 septembrie 2010
  7. oana a spus:

    citesc din intamplare …dar la final imi pare sa nu fi fost asa. Poate ca si ziua mea e in septembrie..poate ca imi place si mie la fel de mult toamna…frumos ce-ai scris…imi pare totusi ca se cearta cuvintele intre ele…au multa esenta…se ingramadesc…nu-mi dau timp sa-mi imaginez fiecare frantura…iti zic La multi ani…o sa citesc si la anul!

    15 septembrie 2010

Scrieti un comentariu