Sa te pastrezi

Sa te pastrezi. Asa cum imi pazesc eu cu grija sufletul cand mi-e teama de oameni caini si de stricaciuni cu chipuri angelice. Sa te pastrezi asa cum am eu grija sa protejez de cutiile de carton in care au sezut cadouri mici de la prieteni mari. Sa te pastrezi asa cum pun eu bine botoseii ramasi in urma talpilor care au crescut fara sa-I intrebe. Sa te pastrezi asa cum fac eu sa dureze somnul dulce al diminetii, iritat de ceasurile punctuale. Sa te pastrezi asa cum feresc eu de avarie mangaierile fara care as respira normal, doar ca sa exist. Sa te pastrezi asa cum tin eu neschimbate memoriile ce ma duc in locuri stiute doar de el, cu nerabdari stiute doar de mine. Sa te pastrezi asa cum port eu cel mai frumos cantec in gand si-l fredonez cand oamenii stiu ca merg sa cumpar paine. Sa te pastrezi asa cum respect eu in tacere intelegeri pe care nu le inteleg si intamplari care se intampla. Sa te pastrezi asa cum nu uit eu niciodata de ce plec si de ce ma intorc sau de ce fac uneori invers. Sa te pastrezi asa cum tin eu ascunse scrisorile de care-mi vine dor in timp ce le miros. Sa te pastrezi asa cum fac eu sa dureze minunile medicamentoase pe care nu le pot plati de teama sa nu-mi faca prea mult bine. Sa te pastrezi asa cum raman eu linistita dupa ce-mi spune ca nu-I bine, dar ca nici nu s-ar putea mai bine. Sa te pastrezi asa cum imi place mie sa am credinta ca intr-o zi cineva o sa ma revendice, nu doar pentru colectie, ci pentru a se putea picta asemeni unei icoane. Sa te pastrezi ca si cand nu ai voie cu mine, ci doar nevoie de mine. Sa te pastrezi ca si cand m-ai face emotia frumusetii dintr-o oglinda, capricioasa, delicata, mofturoasa. Sa te pastrezi ca o dama cu mansoane care gusta praline. Sa te pastrezi imperfect si strigator, pentru a-mi oferi si mie o sansa de a te putea pastra indiferent de cum mi s-ar permite.

Acest articol a fost postat in data de miercuri, 20 iulie 2011 la ora 21:38 in categoria Sacul cu boabe.

1 Comentariu

  1. Ionut a spus:

    “Sa te pastrezi asa cum pun eu bine botoseii ramasi in urma talpilor care au crescut fara sa-I intrebe”

    Oriunde te-ar purta timpul asta necrutator, in secunda asta iti trimit un gand frumos ca o lacrima de fericire si o imbratisare in care imi burdusesc toate multumirile pentru clipele astea pe care le oferi gratuit unui om pe care mersul lucrurilor nu l-a adus inca in fata ta sa-ti ofere o prajitura ca sa-ti rasplateasca toate deliciile astea literare cu care imi hranesc nesatul sufletul.

    8 septembrie 2011

Scrieti un comentariu