Grămada de bobi

Un pic de Eu in fiecare Tu (II)

Eu nu vreau sa traiesc mai mult decat ai planuit vreodata sa ai nevoie de mine. Pentru ca nu vreau sa aud cum ma striga plictiseala din ochi inchisi precum usa unui dulap rablagit. Eu nu vreau sa insemn mai mult decat o bucata de voal din rochia unei mirese si nu vreau sa traiesc mai mult decat aroma unui ceai de tei. Pentru ca tot ce dureaza putin, ramane pentru totdeauna. Eu vreau sa fiu coltul unei guri care-si impune tacere si semnul unei zgarieturi care devine importanta dupa ce nu mai doare. Eu vreau sa fiu un ham care se petrece dupa un trunchi incitant si nasturele camasii recusut intr-o dimineata noroasa. Eu vreau sa fiu incapatanarea unui cal salbatic si firul de par al unui sfant capturat intr-o stramtoare. Eu vreau sa fiu un furtun lung din care racneste o apa si un curcubeu si imbucatura unui om care poarta foamea lupului. Eu nu vreau sa traiesc mai mult decat ai planuit vreodata sa ai nevoie de mine. Pentru ca nu are rost sa fiu pieptarul unui leu care evacueaza cu succes din propria viata, cobza unui ajutor. Eu vreau sa fiu flasneta unui palavragiu si tarcul in care mieii adorm paziti de o catea ramasa fara pui. Eu vreau sa fiu un manechin scris cu pixul si coaja unui brad proaspat plouat. Eu nu vreau sa durez mai mult decat un basm cu pitici mofturosi. Eu vreau sa fiu putinul pe care il ai si te face fericit, in caz de incendiu al sufletului. Eu vreau sa fiu capitanul cu care visele tale nu se inghit dupa o imbucatura si un canal neastupat pe care pustii il ocolesc cu bicicleta, dar care e mult mai observat decat oamenii frumosi care inteapa gingia strazii. Eu nu vreau sa traiesc mai mult decat ai planuit vreodata sa ai nevoie de mine. Poate pentru ca imi e suficient sa fiu tonul aspru al aprinderilor tale si inghititura seaca invocata de toti fiorii. Eu vreau sa fiu tatuajul discret pe o piele bronzata si putin din lacomia cu care te grabesti sa induri decat sa vindeci. Eu vreau sa fiu putinta cu care te expui in fata tunului si galagia unui betisor tras prin dintii din fata. Eu vreau sa fiu temnita in care asteapta eliberarea un ucigas care n-a avut incotro. Eu vreau sa fiu o lacrima de soricel care rade de un crocodil trist si asaltul unui leagan printre frunze uscate. Eu nu vreau sa traiesc mai mult decat ai planuit vreodata sa ai nevoie de mine. Poate pentru ca nu stiu sa fiu in pielea mea atunci cand iti vei proclama independenta. Eu vreau sa fiu dezordinea dintr-un sertar cu pantofi si butonul unui aparat de fotografiat care nu stie singur ce vrea, ci doar ce poate, sub apasarea degetului tau ce-a umblat mai devreme pe mine…