Grămada de bobi

Marturisesc…

Marturisesc lucruri stiute, banuite sau intamplate. Marturisesc lucruri dovedite, certificate, adeverite, sustinute. Marturisesc ca oamenii draguti nu sunt aceia care iti spun cat te iubesc ci aceia care uita, pentru ca-s ocupati cu faptele. Mărturisesc că întotdeauna copiii altora sunt mai frumoşi când aleargă pe sub ferestre de unde zboara miros de peltea. Mărturisesc că diferenţele de ani, dintre ocupaţii, dintre culori au chipul unor pahare nespalate, prin care nu vedem cat de fericiti sunt batranii ce se tin de mana pentru a-si abandona bastoanele. Marturisesc ca e minunat să zâmbeşti glorios când nu faci nimic măreţ unui străin care nu te va găsi niciodată în cartea de telefoane. Mărturisesc că adorm cu imaginea cărţilor smulse din biblioteca mamă şi înşirate pe parapetul de ciment şi că uneori îmi fac griji când nu mai văd chipurile obişnuite. Marturisesc ca ma dezic de mine si ma iubesc mai putin, ca sa am si maine sa dau de mancare putina iubire celor care nu au bani si nici nu vor s-o cumpere. Marturisesc ca toate intrebarile la care primim raspuns nu sufera de prea mult adevar si ca nu tot ce intelegem iese in intampinarea a tot ce am putea gazdui. Marturisesc ca i-am vrea legati de maini pe cei care-si pierd stapanirea de sine, dar ca trebuie sa fim nebuni sa-i momim si sa-i mutam in grija unor cercetasi normali. Marturisesc ca urmez impiedicata pui de furtuna si ca astept la masa ei sa inceapa un joc de noroc, indiferent fiindu-mi daca cineva triseaza. Marturisesc ca mi-e frica, asa cum iti este tie, dar ca din lista de bucate a vietii, aleg ce e mai condimentat si revendic ce dureaza mai mult. Marturisesc ca toti ne dam neconformisti, dar, uneori, nu suntem decat sclavii unor principii renovate. Marturisesc ca avem posibilitatea sa spunem NU, dar ca alegerile usoare par sa incalce dreptul pasiunii noastre. Marturisesc ca am fi mai linistiti cu un parcurs ca o campie dreapta, dar ca ne-am simti neglijati ori sariti la o mare imparteala. Marturisesc ca certata, mereu am pus paie pe foc, dar ca iertarea mai repede mi-a venit in glas pentru altii, decat pentru greselile personale. Marturisesc ca n-am iubit niciodata uitandu-ma in stanga si in dreapta si nici daca de undeva cad caramizi ce m-ar putea rani. Marturisesc ca n-am iubit nimic in stil uman, ci ca pe ceva supranatural care ti se arata o singura data. Marturisesc ca nimeni nu scapa de nimeni, ci se pitula temporar doar ca sa i se faca dor. Marturisesc ca cei care se recomanda impartiali intotdeauna apartin cuiva, doar ca nu au puterea de a se justifica. Marturisesc ca ce ne loveste pe ascuns distruge un intreg corp de legi si are prioritate. Marturisesc ca nu mi-e dor de nici un privilegiu teapan si ca ma bucura nespus oamenii care se razgandesc, pentru ca se lupta cu ei, nefolosind arme cu mine. Marturisesc ca nu-mi pare rau de nici o zi care nu se mai misca de oboseala. Marturisesc ca simt cum ma tii de mana si cum trebuia cumva, candva, sa-ti amintesc ce inseamna sa te intorci la tine. Si cat de important e sa nu te consumi ca cerneala, ci sa te desenezi cu varf de aur. Iar acel varf sa nu fie nici altul si nici alta. Ci sufletul tau, pe care, te-am invatat sa-l asculti orice ar fi, pe orice muzica. Dansezi?