BABI – text de campanie pentru Laura Boncioiu
Babi a intrat in vietile noastre, atunci cand eu ma invatam cu pantecele mai mare decat un pepene. L-am gasit aruncat in market, alaturi de alte maimutoaie colorate si l-am pus in cos, pentru ca parea bland, bleg, lenes si pufos. L-am bagat in patul meu si noapte de noapte, noua luni, l-am tinut langa mine ca pe copilul ce urma sa-mi bucure zilele. N-a fost niciodata un pluş ca oricare altul. Figura lui umana si petecul de pe spate mi-au intruchipat intotdeauna un copil cu nevoie cronica de dragoste. Cand a venit pe lume Alexandra, Babi n-a mai fost al meu. A devenit al ei. Si s-a tarat cu ea in patuturi si carucioare, in zapezi si balti, in masini si leagane. A mancat cu ea dulceata pe paine, a inghitit cu ea in momente grele, siropuri pentru febra. A facut si injectii si a plans, a cazut de pe dulap si l-a durut capul, i-a fost frig si s-a uscat pe calorifer. L-a luat peste tot in lume, peste mari si in alte tari. In hoteluri a fost la fel de oaspete, iar la gradinita i-a fost un prieten devotat, deloc imprumutat. Au facut baie amandoi cu spuma si s-au parfumat cu toate miresmele scumpe pe care nu le-am mai gasit. L-a bagat sub haine si sub plapuma in noptile friguroase. L-a spalat cu blugii si rochitele si, mai presus de toate, nu l-a parasit niciodata. Au trecut patru ani din viata ei si cinci din viata lui. Babi s-a descusut, si-a pierdut puful. S-a tocit si s-a rupt la incheieturi. S-a decolorat, s-a mototolit si a obosit sa fie la fel pentru Alexandra, care, tot mai noua, tot mai mare, tot mai proaspata l-a vrut la fel de vioi. Nici asa, nu a vrut sa-l trimita de acasa. L-a ascuns, i-a pus scutec ca unui batran, l-a hranit si …s-a mai gandit. I-am spus, la fel de emotionata ca Babi are nevoie, ca si oamenii de o schimbare. I-am explicat ca acum, un alt catel ochios pe nume Codita ii va aduce alta bucurie si ca va fi langa ea. I-am dat testul prieteniei, pentru o alta prietenie. I-am zis ca pe lumea asta exista un copil, care nu a avut niciodata jucarii. Ca se va bucura sa-l primeasca in universul lui pe Babi si ca micutul catel va fi fericit si ca la randul lui va aduce fericire. Alexandra a ezitat. L-a luat in brate si i-a povestit cum trebuie el sa plece si cum trebuie ea sa faca o fapta buna. L-a sarutat pe labuta, l-a strans tare intre maini si, impreuna l-am pus intr-o plasa de hartie, pe care am lasat-o lausa. Babi, catelul familiei noastre, Babi, catelul anilor ei de lapte are un nou stapan. Stim bine ca despartirile sunt grele. Ca speranta moare ultima.. Privind in podea, mi-a soptit cu lacrimi in ochisorii ei ca doua castane ca Babi se va intoarce, atunci cand se va face el mare. De fapt, nu. Se va intoarce atunci cand ea va implini 18 ani, purtand bratara roz, pe care a avut-o la nastere. Pentru ca va fi cel mai frumos cadou de majorat. Si dovada ca prietenii buni sunt pentru totdeauna, oriunde s-ar afla, de oriunde ar veni…
Loading ...
