Minuni imaculate – text de campanie pentru Elly Gherghe
Noi am ramas pe pamant pentru ca suntem niste oameni viciati care, amestecandu-se, compun minuni imaculate. Ne iubim si azi si maine si cat putem duce, ca sa imbogatim lumea asta nerecunoscatoare cu cate un ghiocel neprihanit, senin, autentic ca suma tuturor idealurilor. Uneori ne intrebam cum, dintr-un graunte de usturoi salbatic poate creste, la bordul unei cruciulite, un vlastar feciorelnic, un pui care pus langa tulpina porumbului pare o zambila infasata intr-o camasa taraneasca. Noi am ramas pe pamant, pentru ca suntem niste derbedei iubiti de fiinte scumpe si avem datoria, asa sangeranzi, sa infiintam langa lampa noptii, fii si fiice pentru lumina zilei. Sa punem intr-o bulina un suflet marunt, sa-i legam vasle pentru a inainta si sa-i facem cusaturi printre crapaturi. Am ramas pe pamant pentru ca meritam ca uneori sa luam o bataie zdravana cu papucul stang al destinului. Si ca apoi, cu dreptul sau, sa fim mangaiati, legati la sireturi si stersi la nas, cu altceva decat maneca murdara. Am ramas pe pamant si de obicei plecam tarziu, pentru ca am facut pe desteptii si, intr-un fel sau altul, suntem bastarzii unei lumi pe care prea putin apucam s-o vedem. Dar asta nu ne opreste sa construim hanuri in care-i pazim de primejdii pe cei tencuiti cu pamant,care duc dorul soarelui indraznet la ferestruica. Noi am ramas pe pamant pentru ca, insotind un gest si o urare, incoltim extraordinar chiar si cand suntem risipiti. Am ramas ca bucatele rupte din perfectiune si ca niste ingeri de 16 ani, zdruncinati ca bomboanele, dupa ce au aflat ca si ei au pereche. Am ramas pe pamant si cred ca nimeni nu ne cere, pentru ca suntem aproapele cuiva sau flori in calea celor care n-au iesit niciodata din pesteri. Am ramas pe pamant, pentru ca suntem frumosi cand facem prostii si privim pe sub gene cand ne cearta niste fiinte putin mai sfinte decat noi. Am ramas pentru ca, cineva, acolo, Sus stie ca devenim la randul nostru minuni imaculate, cand, ochi calzi ne zaresc dupa vreo perdea mangaind un pantec. Si mai ales cand, pe jgheabul unui mapamond patat asezam fascinati un gogoloi de sinceritate, care toata viata lui se va intoarce la usa noastra sa ne strige mamă, sa ne spuna tata.
Loading ...
