20 iulie 2011 - 1 comentariu
Sa te pastrezi. Asa cum imi pazesc eu cu grija sufletul cand mi-e teama de oameni caini si de stricaciuni cu chipuri angelice. Sa te pastrezi asa cum am eu grija sa protejez de cutiile de carton in care au sezut cadouri mici de la prieteni mari. Sa te pastrezi asa cum pun eu bine botoseii ramasi in urma talpilor care au crescut fara sa-I intrebe. Sa te pastrezi asa cum fac eu sa dureze somnul dulce al diminetii, iritat de ceasurile punctuale. Sa te pastrezi asa cum feresc eu de avarie mangaierile fara care as respira normal, doar ca sa exist. Sa te pastrezi asa cum tin eu neschimbate memoriile ce ma duc in locuri stiute doar de el, cu nerabdari stiute doar de mine. Sa te pastrezi asa cum port eu cel mai frumos cantec in gand si-l fredonez cand oamenii stiu ca merg sa cumpar paine.
14 iulie 2011 - 3 comentarii
Muta-te cu mine in Rai. Nu-ti face bagaj voluminos, mi-am cusut in pantece tot ce ai nevoie pentru a nu fi cu tine, atunci cand esti cu mine. Muta-te cu mine mai departe de case din beton si nu iti face griji ca o sa mori de foame. Am pus masa in suflet si am intins un sul de impacari pentru orice mantie a vremurilor. Muta-te cu mine intr-o gradina si nu te gandi ca n-o sa avem balcon printre zarzavaturi. Mi-am rupt sinele in doua si ti-am mesterit cel mai falnic foisor. Muta-te cu mine in casa oricui si nu te gandi ca va trebui sa impartim amandoi o singura cheie. Am sa pandesc cu rabdare treptele scarilor, pana cand toti vecinii o sa-mi dea binete, desi nu ma cunosc. Muta-te cu mine intr-un cort. Si nu te consuma fiindca cerul n-o sa ne pasuiasca mereu, alungand furtuna. Mi-am imprimat pe spate deznodamantul multor povesti care tin de cald, cand lumea e un cub de gheata.
5 iulie 2011 - 3 comentarii
Sub pasii depasiti de alti pasi si deasupra urmelor tatuate pe coloana pamantului toti suntem ai nimanui. Intre luminile care ne ghideaza spre casa si fruntea pontoanelor parasite, toti am putea fi ai cuiva. La cotitura dintre vertebrele sufletului si mantaua soldateasca a mintii sunt cei care prefera distantele, secretand gheata pe sub invelis de tabla. Sunt oameni cu conformatia unui balon de sapun care nu pot fi fericiti decat in propriul convoi. Pentru ca avem o singura viata, o telegrafie fara fir, si-un singur turn de pe care facem vant poruncilor, ne sacrificam umbrelor.
25 iunie 2011 - 2 comentarii
Imi plac diminetile stirbe, care n-au puterea sa muste din mine. Diminetile lasate fara dinti peste noapte, ce miruiesc simturile la fel ca dupa amiezele in care nu mai trebuie sa pleci. Ca o alteta ce nu a stiut ce poarta pe cap sau mai rau ca un spargator care opereaza in zorii zilei, m-as multumi cu o alvita de dorul clipelor noastre de zahar. Mi-ar placea sa stiu ca n-am fixat nimic si ca pranzul ma prinde cu o iertare in avansul greselii. Ca ploua mai tare si mai tare printre flori albe, rosii si albastre, ca ma gadila neastamparul si ma sapa rastignirea peste umbra ta.
16 mai 2011 - 0 comentarii
De o mie de ori mi-am cusut constiincioasa buzele sufletului, ca el sa fie mut, cu groaza-n oase, că oricand il pot transforma intr-un goblen. L-am ranit intentionat, punandu-mi dopuri in urechi prin care, chiar daca am auzit, am ales sa uit. Cand cu toata convingerea din adanc a incercat sa cedeze ca un copil gata de adoptie, i-am curmat indrazneala, gasind-o in conformitate cu pacatele. L-am diluat ca pe o substanta spirituala, l-am facut de rusine, negandu-i esenta vesnica si l-am acuzat in fata tuturor ca se da de pomana oricui, oriunde, ca o sticla topita. Mi-a fost teama ca-mi va culege viaţă si dragoste si mi le va pune in pantece, dupa care, cainos o sa se istoveasca, barfindu-se lumii din adancul sau.
7 mai 2011 - 3 comentarii
Sunt importante culorile de la semafor, fiindca in fiecare zi te poti simti important deslusindu-le. Sunt importante persoanele care vin de nicaieri, pentru ca nu le poti trimite acasa. Sunt importante parerile de rau, lipsite de trufie si biletelele galbene cu lipici, unde scrii consistent, dar grabit. Sunt importante podurile nesigure, pentru ca la capatul lor poti gasi nectarul din asteptarea cuiva. Sunt importante momentele dupa care-ti pare rau, pentru ca tarasti cu mana goala, cealalta mana care spera sa apuce clipe noi cu constiinta curata.
4 mai 2011 - 0 comentarii
Pentru oameni fericirea e o basica motata din caramel ce le naste in priviri o scena multicolora dintr-un cort de circ. Pentru unii e o toba indrazneata, alungata din orchestra, pentru altii e o harpa scapata de sub control. Iar pentru cei mai multi, fericirea e o opera plina de bucurie care dureaza cat o inclestare pe final de amor. Dar pana sa ajungi aici nu te intreaba nimeni cate unghii ti-ai rupt, de cate ori ti-ai pierdut stralucirea ori de cate ori te-ai ascuns ridicol dupa dunga unui biscuite ros de grija. Nu se face nimeni un varf de pana hai-hui pe trambulina pometilor tai, nu se face nimeni o perdea de voal ca sa te piarda pe langa coapse, asa cum o mandarina pierde sucul din ea. Stii sigur insa ca ai dreptul sa-ti doresti cu adevarat, sa te irosesti precum vinul in biserica, sa te faci mal de argint si sa intri in sufletul cuiva, racit dupa furtuna. Ai dreptul nestiut de altii sa ucizi inamicul din tine, meritand macar pret de o clipa sa afli daca celalalt e fericit asa, simtind tot ce-i greu, dar necesar, tot ce-i gresit si nu mai poate nega.
8 aprilie 2011 - 9 comentarii
Atasamentele ne fac chemari pe care nu stie nimeni sa le scrie. Ne inclina ca pe niste turnuri din guma spre semnele si deplasarile pe care ne incapatanam sa le refuzam. Ne apleaca si ne supun ca nuielele care cu inchinaciune se lasa infratite de ciocul randunicilor. Facem matanii cu gandul si prinsori cu mintea, aratand smerenie buturugii care rastoarna nu doar o situatie, ci intreaga viata. Din cand in cand, primim extemporale. Si ne trezim in dimineti in care singura sarcina e aceea de a trai cu plecarile neanuntate ale celor care oricum nu stiu sa stea prea mult. Si mototoli, si necajiti, intelegem ca nu e suficient sa rostim cu voce tare numele celui fugit. Poate pentru ca, atunci cand dispare, se inchide ca o umbrela, se stinge ca o veioza, se arde ca un pai, surzeste ca un om.
17 martie 2011 - 3 comentarii
Umerii n-au fost crosetati unul langa altul, impreuna. De aceea, intotdeauna plangem doar pe cate unul. Si totusi, cand se ridica nestiutori, o fac simultan si uniti, intai ca niste culmi de dealuri, apoi ca niste creste de munti. Poate, din aceasta cauza, detestam sa aruncam o masea de atentie, un ciot din privire peste propriul jug. Uitam ca asa devenim nuanta inchisa din duhul unei lumini, uitam ca devenim niste ocne umbroase sau niste umbrele deschise sub ploi care s-au terminat demult.
13 martie 2011 - 1 comentariu
Sa stii ca povestile nu vorbesc la inceput de drum si nici nu tac la capatul lui, ci se linistesc pe margine. Isi trag sufletul la cantarea serii, in toate casutele cu tigla rosie, in care luminile sunt stinse pentru a nu pune in primejdie iubirea. Sunt camine cuminti cu muscate in geam, mangaiate de farurile masinilor calatoare si grabite. Iubesc casele mici din care fumul fuge pentru a face dragoste cu fumul casei vecine. Linistea care-mi da de veste ca in paturile cu asternuturi proaspete ce miros a lavanda, chiriasii adorm in brate. Ori ca, licuricii fac de paza cu randul pentru a afla primii cand urmeaza a veni prunci pe lume.
Sa te pastrezi. Asa cum imi pazesc eu cu grija sufletul cand mi-e teama de oameni caini si de stricaciuni cu chipuri angelice. Sa te pastrezi asa cum am eu grija sa protejez de cutiile de carton in care au sezut cadouri mici de la prieteni mari. Sa te pastrezi asa cum pun eu bine botoseii ramasi in urma talpilor care au crescut fara sa-I intrebe. Sa te pastrezi asa cum fac eu sa dureze somnul dulce al diminetii, iritat de ceasurile punctuale. Sa te pastrezi asa cum feresc eu de avarie mangaierile fara care as respira normal, doar ca sa exist. Sa te pastrezi asa cum tin eu neschimbate memoriile ce ma duc in locuri stiute doar de el, cu nerabdari stiute doar de mine. Sa te pastrezi asa cum port eu cel mai frumos cantec in gand si-l fredonez cand oamenii stiu ca merg sa cumpar paine. 
Loading ...
